Echipa de tenis a Romaniei joaca, aproape regulat, doua meciuri pe an, dintre care unul pentru evitarea retrogradarii. Dupa retragerea lui Andrei Pavel, va fi mult mai rau. Acum vreo 30-40 de ani, echipa de fotbal din Galati era poreclita ABBA, nume amintind de cea mai en vogue formatie dance a momentului. Cele patru initiale nu aveau nici o legatura cu cei patru suedezi care au cucerit mapamondul, ci aveau ca explicatie: "un an in A, doi ani in B". Comparatia nu era nici asa corecta, fiindca Siderurgistul, FCM, Otelul sau cum s-o mai fi chemind echipa de la Dunare in acea perioada trebuia sa elimine unul dintre cei doi "B" (Björn sau Benny, la alegere), fiindca fotbalistii galateni, cum apucau sa intre in Divizia A, anul urmator faceau rapid drumul retur spre matinee. Acest articol nu are ca subiect fotbalul, dar transbordarea interdivizionara a echipei dunarene din anii '70-'80 a fost readusa in amintire de un eveniment extra-fotbalistic: prestatia echipei de Cupa Davis a Romaniei. De peste un deceniu, activitatea acestei echipe, in majoritate covirsitoare, se rezuma la doua meciuri pe an: unul iarna, pe racoare, in primul tur al Cupei Mondiale, unde, de regula, pierdem, si al doilea toamna, cind se numara bobocii si disputam un baraj pentru mentinere, pe care - iarasi, de regula - il cistigam. Si ne laudam nevoie mare ca Andrei Pavel si locotenentii sai au reusit sa pastreze, dupa eforturi supraomenesti, Romania in elita tenisului mondial. Cum a fost si anul acesta, cind ne-au trecut toate transpiratiile pina am invins prapadita echipa a Japoniei. Exista, fireste, si citeva exceptii. Doua baraje pierdute, dupa care echipa Romaniei a jucat mai mult tenis prin grupele saracimii euro-africane, si o performanta cu adevarat notabila, in 2005, cind, invingind Belarus, am ajuns in sferturi, evitind barajul de toamna. Vremurile cind Romania lui Tiriac si Nastase se batea