Duminică, 16 octombrie, ora 8 dimineaţa, 1 grad Celsius afară. În casă e suspect de frig şi apă caldă deloc. Centrala termică afişează mesajul „avarie”. Am un contract de service scump – cel maxim, denumit pompos, „De Aur” – pe 2 ani, cu o firmă şmecheră, chiar producătorul centralei mele germane.
Am două numere de la firma de service. La primul, îmi răspunde un robot. Nu, mulţumesc. Mai am un număr de mobil. Îmi răspunde un tip. Ia cunoştinţă oficial de sesizarea mea, dar e duminică şi nu se poate face nimic. Rămâne pe luni. Luni dimineaţa nu mă sună nimeni. Sun eu pe la 12. Mi se spune că mi s-a făcut programarea de intervenţie pentru marţi. De ce? În contract scrie că intervenţia se face în 24 de ore lucrătoare şi, deci, duminica nu se pune! Mai trebuie să stau în frig încă peste 24 de ore. Cer să vină imediat cineva, în regim de urgenţă. Nu este posibil, au multe solicitări şi echipele de intervenţie nu fac faţă. Nu mă interesează, e problema lor de management, să-şi angajeze mai mulţi oameni. Le atrag atenţia că am semnat cu ei un contract de service pe 2 ani în valoare de 200 euro.
Nu contează, ei sunt acoperiţi, cele „24 de ore lucrătoare” nu au trecut. Următoarele două ore tot sun la diferite firme de revizie şi service centrale termice. Nimeni nu mă poate ajuta: firma respectivă a pus monopol de piaţă pe service-ul la acest tip de centrală – doar ei vând piesele de schimb. Şi mai aflu ceva foarte interesant: foarte mulţi dintre clienţii lor, care au contract cu ei ca şi mine, sună disperaţi la alte firme pentru service, pentru că îşi bat joc de ei. Revoltat, sun iar la firma respectivă. Mi se spune aşa: pentru că nu am vrut programarea de marţi, mi-am pierdut locul de pe listă – abia miercuri poate veni cineva! Le spun că încalcă contractul şi îi dau în judecată! Mi se spune că nu, pentru că orele lucrătoare se socototesc FåRå NOPŢI, deci 8 ore lu
