Nu trebuie să fii mare analist politic ca să-ţi dai seama că preşedintele PNL, Crin Antonescu, începe să aibă o viaţă grea în propriul partid. Principalul inamic, tabăra lui Călin Popescu Tăriceanu. La care se adaugă Ludovic Orban, simpaticul liberal care a promis la ultimul congres că scalpul lui Crin va atârna la centura sa, şi, cu voia dumneavostră, ultimul pe listă, Dinu Patriciu. Reimplicarea lui Dinu Patriciu în afacerile interne ale PNL schimbă raportul de forţe. Până în prezent, Crin a avut linişte. A câştigat congresul, iar liderii liberali i-au dat posibilitatea să se exprime. Doar a promis că-i duce la guvernare, că va câştiga alegerile. Pragmatic, petrolistul Dinu Patriciu a sesizat că preşedintele PNL a început câte un pic să o ia razna. Că dis- cursul său alunecă spre populism, că alianţa cu stânga nu-i deloc benefică, că are o atitudine uşor paranoidă, de vechil ajuns boiernaş. În plus, Conu’ Dinu (o spun cu respect, nicidecum a şmecherie) are teoria că PNL-ul trebuie să fie un partid de 10%-12%, care să încline balanţa, să realizeze majoritatea necesară guvernării. Cam ce face UDMR-ul astăzi. În nici un caz un partid-mamut, amestecat într-o ciorbă socialisto- centristă. Aşa că a strănutat un pic, iar Crin s-a zbârlit. Pe loc a apărut informaţia că Dinu Costache Patriciu “s-a predat”. A bătut palma cu Băsescu în schimbul nu ştiu cărui Terminal. Mi-e greu să cred că mogulul îl poate ierta pe Băsescu pentru orele petrecute la răcoare. Doreşte răzbunare pentru fiecare clipă, secundă din arest. Probabil, nici Patriciu, nici Băsescu nu-s mulţumiţi de Crin. Nasol pentru Crin!