Dictatorii trăiesc în cuiburi sacrosante. Odată cu sfîrşitul lor intempestiv şi adesea violent, citadelele devin locuri indelebile. O memorie indisolubilă care ascunde trăiri intense şi experienţe individuale uneori abstruse, alteori emfatice. Un astfel de spaţiu este Berlinul, locul în care s-au produs decizii care au schimbat viaţa Europei pentru totdeauna. Dar Berlinul e şi spaţiul vieţii şi al morţii pentru mii de oameni, e oraşul care, în cei peste şase ani de război, a suferit cele mai grele pierderi civile din Europa Occidentală. Povestea Berlinului e, dincolo de istoria politică şi diplomatică, una a vieţii cotidiene, o istorie socială compusă din neştiute poveşti personale. Destinul berlinezului de rînd Volumul de faţă este rodul strădaniei lui Roger Moorhouse, un istoric britanic, care a mai publicat, în trecut, un volum tot de istorie urbană, împreună cu Norman Davies. Desigur, precedentele istoriografice pe subiectul Berlin nu sînt puţine şi nici lipsite de consistenţă. Prima lucrare care îmi vine în minte, tradusă şi la noi (Berlin: căderea – 1945, traducere din engleză de Diana Elena Puşcaşu şi Daniela Truţia, Editura Rao, Bucureşti, 2005) îi aparţine tot unui britanic, Antony Beevor, specialist de top al celui de-Al Doilea Război Mondial (căruia i-a dedicat o grandioasă monografie, aşteptată să apară în această vară). Dar Roger Moorhouse nu investighează cu obstinaţie nici bătălia Berlinului, aşa cum o face Beevor, nici tainele elitelor naziste. Pe Moordhouse îl preocupă experienţele individuale, căutările, speranţele, într-un cuvînt – destinul berlinezului de rînd. Cea mai mare parte a locuitorilor oraşului mai trăiseră un război care se încheiase cu o scump plătită şi usturătoare înfrîngere prin Tratatul de la Versailles. Ca peste tot în lume, berlinezii au primit declanşarea războiului ca un nou coşmar. Generaţia Primului Război Mondial a retr