În jurul Centrului Social al Asociaţiei Caritas Bucureşti s-a format o adevărată comunitate, în care sunt incluşi şi lucrătorii centrului, şi beneficiarii, şi cei care au primit, de-a lungul vremii, ajutor, chiar dacă acum nu mai au nevoie de el.
„Bătrâna pe care o vedeţi în fotografie a fost cântăreaţă de operă. Am găsit-o acasă, într-o mizerie cruntă, în pat, goală, sub o plapumă zdrenţuită, slabă de i se vedeau oasele. Am adus-o la noi, la centru, şi pe urmă i-am găsit loc într-un cămin din Sfântu Gheorghe fondat de Misionarele Carităţii, ordinul Maicii Tereza.“ Maria Ghercă, coordonatoarea Centrului Social al Asociaţiei Caritas Bucureşti, format dintr-o cantină şi o spălătorie pentru cei nevoiaşi, a adus cu greu un teanc de albume foto, unele de dimensiunea unui catastif de primărie. Nu e de mirare că s-au adunat de-a lungul vremii mormane de fotografii: centrul funcţionează din 1994, deci are deja vârsta unui tânăr proaspăt trecut de majorat. Fiecare instantaneu are povestea lui. Bătrâni care discută, iau masa împreună, ciocnesc ouă de Paşti sau participă la liturghie („mulţi au murit“, spune cu regret Maria Ghercă, inclusiv doamna care cânta arii de operă), oameni care îşi aşteaptă rândul liniştiţi la porţia de mâncare, vizitele asistenţilor sociali acasă la familiile care solicită ajutor şi, mai ales, imaginea vie a speranţei – copiii sărmani de altădată care au crescut între timp şi acum, ca adulţi, zâmbesc, alături de propriii lor copii.
„Am ajutat copii care acum sunt mari şi au o profesie, sunt medici sau contabili. Un băiat crescut doar de mamă, care a terminat facultatea, acum e medic stomatolog. O studentă la medicină, în anul I, când am întâlnit-o, cu mama bolnavă, care acum e pediatru“, spune Maria Ghercă, care adaugă: „S-a întors roata: acum ne ajută ei pe noi. Le trimitem, din când în când, oameni cu probleme de
