Emilian Marcu Dupa ce politicienii romani au redescoperit roata si apa calda, gratie zapezii din acest inceput de an au redescoperit cum ca iarna nu-i ca vara («silogism» pus in circulatie, cu mult succes, de Traian Basescu, intr-un timp demult apus) si mersul pe jos care, nu-i asa: face piciorul frumos.
Pentru cateva zile, Bucurestii, capitala patriei noastre dragi, buricul universului (cum ar spune cu ironie un provincial ca mine), a fost rapus (ce spun eu rapus, chiar pus in genunchi) de generalul Zapada. Aceasta a facut ca primarul (si el general, dar pe timp de pace) al capitalei, cel mai cel dintre cei mai cei, sa se asemene cu Napoleon Bonaparte. Ambii au avut acelasi dusman. Un dusman tacut, dar insistent: generalul Zapada.
Dar Adriean Videanu, regatean fiind (chiar giurgiuvean sadea) este mult mai abil. Stie sa se fofileze, cu mare pricepere, din calea dusmanului mut. Nu exista inundatie (si Bucurestii se bucura din plin de aceasta situatie) sau o ninsoare mai puternica sau alte «mici evenimente» de acest fel care sa-l prinda pe cetateanul despre care se face vorbire, la serviciu. Are omul acesta un ghinion fantastic. Mereu este, fie in Dubai, fie pe Coasta de Azur, fie la Viena, fie... Curat ghinion.
In ast timp, generalul cotropitor este infruntat de locotenentii de serviciu, dar si ei un fel de cetateni turmentati (in fond inca sunt sarbatorile prin preajma: nu-i asa?), Murgeanu et. Comp. si de marele Concern de interese (grup ar fi prea putin spus) Cocos-ul lui Udrea. Dar generalul tot general ramane. Strategia lui este de-a dreptul draconica. Nu se lasa cucerit si pace. Sar oamenii cu lopeti, forase si maturi si dau zapada de pe trotuare, de pe masini si de pe alei, la o parte, dar cum termina ei truda aceasta numai ce vine cate o masina a vestitului Concern de interese si pune totul la loc. Parca aplicand prov
