Căldura degajată de acest megaeveniment celest, petrecut la o distanţă de cinci miliarde de ani lumină, ajunge abia acum la noi şi ne "coace" ca într-un cuptor. De undeva, din spaţiul Căldura degajată de acest megaeveniment celest, petrecut la o distanţă de cinci miliarde de ani lumină, ajunge abia acum la noi şi ne "coace" ca într-un cuptor.
De undeva, din spaţiul cosmic, ne vin imaginile a patru galaxii masive care se ciocnesc şi fuzionează oferind pământenilor cel mai mare spectacol galactic cunoscut de omenire. Cercetătorii de specialitate stau cu ochii telescoapelor în direcţia de unde vine o lumină orbitoare, nemaiîntâlnită până acum, sperând să descopere logica procesului de formare a galaxiilor uriaşe şi motivul pentru care multe dintre ele au încetat să mai dea naştere stelelor, în urmă cu miliarde de ani.
Astronomii clasifică orice fuziune între două sau mai multe galaxii după mărimea galaxiilor implicate în acest fenomen. Astfel, dacă se ciocneşte o galaxie mare cu una pitică, avem de-a face cu o fuziune "mică". Când ciocnirea are loc între două galaxii egale ca mărime, atunci fuziunea este "vastă", iar dacă sunt implicate, ca acum, mai mult de două galaxii şi toate sunt de dimensiuni mari, atunci fenomenul se numeşte "megaeveniment" galactic.
Ciocnirea despre care vorbim astăzi a fost descoperită cât se poate de recent, fiind anunţată în revistele de ştiinţă abia acum câteva zile. Profesorul de Astrofizică Kenneth Rines, de la Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică din Cambridge, Massachusetts, Statele Unite, împreună cu colectivul pe care îl conduce, a comunicat această descoperire şi a catalogat-o drept "cea mai mare fuziune galactică" înregistrată vreodată.
Ciocnirea are loc în centrul unui cluster galactic botezat CL0958+4702, care se află la aproximativ cinci miliarde de ani lumină de Pământ. Adică, imaginile pe c