În România circulă în prezent bancnote ale căror cupiuri sunt similare celor care circulau în perioada de mari dificultăţi economice de după al doilea Război Mondial, anii 1945 - 1947. Cupiul este valoare monetară înscrisă pe bancnotă.
Faptul că hârtii şi monede au fost denominate, la 1 iulie 2005, pentru a fi uşurate operaţiunile cu numerar, operaţiunile contabile, dar şi pentru a se masca efectul psihologic inflaţionist, reprezintă excepţia, scrie Agerpres.
La cupiurile care au circulat în România, până în 2005, cu valori între 10.000 de lei şi 5.000.000 de lei s-a ajuns progresiv, timp de 20 de ani. După 1989, din cauza inflaţiei galopante, a fost necesară o denominare cu patru zerouri a bancntelor tipărite de Banca Naţională, în ritm cu deteriorarea preţurilor de consum şi scăderea puterii de cumpărare a populaţiei.
Astfel, 10.000 de lei a devenit 1 leu denominat aflat în circulaţie şi 5.000.000 de lei s-a transformat în 500 de lei în circulaţie.
"În perioada 1945 - 1947, pe fondul dificultăţilor economice provocate de distrugerile războiului, de secetă şi de plata reparaţiilor către URSS, a apărut o inflaţie nemaiîntâlnită până atunci în istoria României. Drept urmare, au fost tipărite succesiv, într-un interval de numai doi ani, cupiuri de 10.000, 100.000 (în anul 1945), 1.000.000 şi 5.000.000 lei (în anul 1947), la care s-au adăugat monede de 10.000, 25.000 şi 100.000 de lei (1946 - 1947). Emisă la 25 iunie 1947, bancnota de 5.000.000 lei are cea mai mare valoare nominală din istoria monedei naţionale", explică experţii Băncii Naţionale această situaţie, în studiile lor.
O comparaţie cu preţurile la nivelul anului 1931 arată ritmul de deteriorare a puterii de cumpărare, în România, în decurs de 16 ani, până în 1947, cu un an înainte de marea naţionalizare comunistă din 1948.
În 1931, circulau cupiuri de
