Regretele sunt tardive, iar Sean Connery, Kevin Costner sau John Travolta o ştiu bine. Au refuzat, de-a lungul carierei lor, roluri care au rămas în istorie.

„The Telegraph" face o trecere în revistă a câtorva roluri refuzate de cei pe mâna cărora scenariul a ajuns întâia dată, roluri care s-au dovedit ulterior cât se poate de iubite şi de profitabile. Fie n-au avut încredere în scenariu sau în regizor, fie i-a reţinut un alt proiect sau erau deja pe punctul de a se retrage din cinema. Oricare ar fi fost motivele, au încercat să (şi) le explice mai târziu.

E, însă, doar un început de listă: regrete tardive au toţi actorii. Publicaţia britanică alege zece dintre ei.

Sean Connery a refuzat rolul lui Gandalf din „Stăpânul inelelor", din motive de scenariu, se pare. Banii nu l-au tentat, suma oferită de producători fiind de peste 25 de milioane de dolari, plus 15% din încasările în box office. Partitura i-a revenit în cele din urmă lui Ian McKellen, o alegere cât se poate de înţeleaptă, personajul devenind unul dintre cele mai îndrăgite din trilogie.

Cary Grant a avut şansa să devină James Bond, scriitorul Ian Fleming mărturisind că personajul a fost gândit după figura (şi carisma) celebrului actor. La vremea primei ecranizări, însă, Grant se retrăsese din lumea filmului şi a refuzat să revină.

Burt Reynolds a recunoscut, la un moment dat, că cel mai mare regret al său este faptul că a refuzat rolul lui Han Solo din „Războiul stelelor", în 1977. „Cred că asta a fost cea mai mare greşeală din cariera mea. E şi vina agentului meu. Nu-mi asum doar eu greşeala asta", mărturisea actorul. A fost, în schimb, un mare salt pentru Harrison Ford, pe vremea aceea actor începător şi tâmplar.

O greşeală a admis că a făcut şi Will Smith când a spus „nu" personajului Neo din „The Matrix" (1999). „Nu e uşor să vinzi conceptul Matrix. Când mi-a fos