Dacă sterilizarea câinilor a fost un eşec, sterilizarea mamelor rrome este şi ea cu puţine şanse de izbândă. Totuşi, dacă pentru câini s-au găsit ceva fonduri şi a fost o implicare serioasă a societăţii civile româneşti, soarta mamelor rrome şi copiilor lor rămâne indecisă, deşi e predictibil că cei care tac subscriu ideii prime. Şi asta pentru ca nimeni nu-i iubeşte pe "ţigani", nici măcar ei înşişi! Aşadar, în 27 ianuarie a.c. Miscarea legionară din România, potrivit unei informări de presă, a organizat o masă rotundă în care subiectul principal, anunţat chiar de liderul Mişcării, Şerban Suru, a fost „Mişcarea Legionară – sterilizarea ţigăncilor şi castrarea ţiganilor – trecut, prezent şi viitor !”. La mai puţin de o săptămână, unul din liderii marcanţi ai tineretului Partidului Naţional Liberal, aflat la guvernare, aderă public în susţinerea aceastei idei naziste.

Evident, chestiunea se va “muşamaliza“ rapid, sub pretextul ca Uniunea Europeana impune astfel de “drepturi ţigăneşti“, dar vor fi lăsati să crape în ghetouri, intre zidurile segregarii, uneori ziduri rasiale reale, ca cele de la Tărlungeni sau Baia Mare, ultimul construit tot de un primar liberal. In perioada legionară si a statului biopolitic antonescian soluţia de a scăpa România de “balastul social“, numit şi “peciunginea ţigănească“, a fost deportarea înafara ţării. Se avea în vedere o “soluţie finală“ in etape, mai întâi in Transnistria, apoi dincolo de Nistru, căt mai departe de frontierele Romăniei: “Ţiganii nomazi şi seminomazi să fie internaţi în lagăre de muncă forţată. Acolo să li se schimbe hainele, să fie raşi, tunşi şi sterilizaţi [subl. în orig.]. Pentru a se acoperi cheltuielile cu întreţinerea lor, trebuiesc puşi la muncă forţată. Cu prima generaţie am scăpa de ei. Locul lor va fi ocupat de elementele naţionale, capabile de muncă ordonată şi creatoare. Cei stabili vor fi steriliza