Intr-un context constrangator, deformat si strict controlat, nu exista decat un raspuns: pentru a supravietui profesional, cei "recuperati" de noul regim nu aveau decat solutia alinierii. Desigur, cu cat mai mici compromisuri. Au aparut si nume noi, uneori inventate pentru a servi orientarii recente, devenind ulterior persoane importante, depozitari ai puterii in campul stiintific. Productia stiintifica din perioada de relativa pace sociala s-a caracterizat astfel prin control si indicatii, conformism si supunere. Dupa un deceniu si jumatate de relativa acalmie a urmat o noua lovitura, la inceputul deceniului noua, un montaj al securitatii, pentru a reduce psihologia la tacere: „afacerea Meditatia Transcedentala". Moment analizat si deja binecunoscut. Cea mai dramatica perioada a fost cea de dupa „alegerile" din 1948 si consolidarea in forta a noului regim, impus de tancurile Marii Puteri. Multi dintre psihologii importanti au fost atunci arestati si trimisi in inchisori, dupa procese fabricate sau fara a fi macar judecati. Iar in temnitele comuniste se utiliza pedagogia supunerii celor supusi experimentului de schimbare cognitiva planificata, prinfoame, frig si batai. Au fost arestati psihologi din toate cele trei centre universitare. De la Bucuresti: George Bontila, conferentiar la catedra de psihologie, Traian Herseni, conferentiar la sociologie si apoi psihosociolog, C.I Botez, fost asistent la Iasi si apoi sef de sectie la Institutul de Psihologie al Academiei, C. Zahirnic, Marian Bejat. De la Cluj: profesorul Fl. Stefanescu-Goanga si conferentiarul Nicolae Margineanu. De la Iasi: conferentiarul Petre Botezatu, care preda psihologia copilului, si Al. Claudian, profesor de sociologie si de psihologie. Unii nu au fost intemnitati, dar au fost urmariti, supusi anchetelor de intimidare, inlaturati din posturi. Am studiat la CNSAS dosarele de urmarire, ancheta si con