300 de salariaţi de la Fortus au fost daţi afară pentru ca societatea să nu-şi închidă porţile la începutul lui 2010. Cu banii economisiţi prin plecarea lor, conducerea societăţii ar reuşi să-şi plătească datoriile abia în 40 de ani.

Cuprinşi de disperare, o mare parte dintre cei lăsaţi în prag de Sărbători fără un loc de muncă s-au strâns ieri la amiază în curtea societăţii Fortus, să-şi ia cărţile de muncă. Oamenii nu înţeleg de ce 300 de salariaţi, din cei aproximativ 1.500 existenţi iniţial, au fost sacrificaţi de conducerea societăţii.

„Nu am primit nicio explicaţie. Pur şi simplu ni s-a pus o foaie în faţă să o semnăm. Pe hârtie scria că o să primim salariile restante din septembrie şi un salariu mediu, dar nu se ştie când“, spune cu necaz un muncitor. „Cred că ne-au dat afară numai pe noi, prostimea. Pe timpul lui Ceauşescu nu mai reuşeam să facem faţă comenzilor, şi acum...“, spune un altul.

„Numai Dumnezeu ne mai salvează!“

După ce s-au văzut şomeri, oamenii se întreabă ce le vor pune pe masă şi sub brad copiilor. Alţii, ajunşi la o vârstă înaintată, se gândesc că nu-i mai angajează nimeni.

Mirel Ciobanu are 53 de ani. De meserie strungar, ieşeanul spune că de aproape trei decenii a lucrat în halele de la Fortus. „Deşi sunt de meserie strungar, în ultima perioadă ajunsesem să fac de toate, chiar şi curăţenie. Ajunsesem un salariat universal“, povesteşte Mirel Ciobanu. Supărarea fostului angajat este cu atât mai mare cu cât, în urmă cu o lună, soţia sa şi-a pierdut locul de muncă. „Acum suntem amândoi şomeri. Chiar nu ştiu ce vom face. Datorii avem destule şi nu ştiu cum o vom scoate la capăt. Numai Dumnezeu ne mai salvează!“, mai spune ieşeanul.

Măsuri drastice

Gheorghe Chişcă, directorul Fortus SA, susţine că s-a ajuns la disponibilizarea angajaţilor din cauza procesului eşuat