Am auzit până la saturaţie în aceste zile la televizor discursuri despre onoarea militară. Parcă niciodată distanţa dintre un principiu şi aplicarea sa în practică nu a fost atât de mare, până la a deveni greţoasă. Pentru că greţoasă a fost parada de ofiţeri care fornăiau despre onoare militară, şi asta pentru a apăra nişte pensii pe care nu le merită. Pensiile luate ca procent din ultimul salariu, fără legătură cu vechimea, fără legătură cu contribuţia, sunt pensii nemeritate şi punct. Este o dezonoare să încasezi bani pe care nu i-ai muncit şi punct.

Restul e gargară.

Mă uit în jurul meu, printre rude şi vecini, şi număr aşa. Un fost medic veterinar la IAS pensionat anticipat - pensie 880 lei. O fostă profesoară de matematică - pensie 1.200 lei. O fostă lucrătoare la CAP + soţie supravieţuitoare - pensie 900 lei. Un fost maistru în construcţii - pensie 1.100 lei. O fostă marochinăreasă pensionată anticipat pentru boală - 600 de lei. Un fost sergent de poliţie - pensie 2.300 de lei. Un fost ofiţer din SPP ieşit la pensie pe la vreo 40 şi ceva de ani, cu o plată compensatorie din care şi-a tras o vilă - nu ştiu exact pensia, dar ceilalţi vecini şuşotesc că ar fi pe la 7.000 de lei. Cam asta am numărat la o privire rapidă, probabil că acest gen de exerciţiu poate fi făcut de fiecare dintre cititori. Şi fiecare va descoperi acelaşi model: statul român îşi răsplăteşte disproporţionat foştii militari. De ce merită un ofiţer o pensie de cinci-şase ori mai mare decât un profesor? Aş vrea să aud un răspuns onest la această întrebare, nu bla-bla-ul despre onoarea militară. Salariile ofiţerilor au fost mereu mai mari decât ale profesorilor, dar nu cu acest ordin de mărime. Foştii profesori, maiştri, fostele marochinărese plătesc pensiile militarilor. Este o onoare să fii parazit? Tot ce încasează cineva peste proporţia contribuţiei avute la sistemul de pensii e