Ajuns Rege la doar şase ani (după moartea bunicului său, Regele Ferdinand, şi după ce tatăl său, Regele Carol al II-lea, anunţase, în anul 1925, că renunţă la tron), Mihai I "moştenea" o Românie uluitor de diferită de cea de astăzi. Reforma agrară, criza economică, războiul, comunismul - iată istoria din ultimii 90 de ani a României, o istorie naţională care nu poate fi ruptă de istoria "personală" a Suveranului, pentru că ele se împletesc.
Regele Mihai I s-a născut în chiar anul reformei agrare - 1921.
Această reformă a condus la dispariţia "clasei moşiereşti". Aceasta mai deţinea, după reformă, doar 10,4% din suprafaţa arabilă a ţării, în vreme ce ţăranii deţineau 89,6%. Doar că 74,9% dintre proprietari aveau suprafeţe de sub 5 hectare. Fărâmiţarea agriculturii avea să se dovedească distructivă, scriu autorii volumului "România după criză - reprofesionalizarea", un excelent volum colectiv, coordonat de academicienii Mircea Maliţa şi Călin Georgescu.
După reforma agricolă, producţia medie a scăzut de la 12,3 chintale/hectar, în 1912, la 10,2 chintale/ hectar, în 1936, la grâu, situaţia fiind valabilă şi pentru alte culturi. În schimb, industria a crescut cu 56% între 1923 şi 1928.
Producţia de cărbune a crescut din 1922 în 1928 de la 2 mil. tone la 3 mil. tone, iar cea de ţiţei de la 1,2 mil. tone la 4 milioane.
Numărul băncilor aproape s-a dublat, potrivit studiului citat, între 1922 şi 1928, de la 683 la 1.122, capitalul bancar crescând masiv în această perioadă. Tot în această perioadă a apărut aviaţia civilă, iar reţelele de transport feroviar şi auto au fost unificate.
Constituţia din 1923 a introdus votul universal, iar Parlamentul a căpătat un rol sporit în cadrul monarhiei constituţionale. În această perioadă au apărut legi extrem de importante care au întărit controlul statului asupra economiei, spre furia capitalu
