Un titlu* frumos, un volum izbutit si-o metoda de constructie a realitatii asemanatoare cu aceea a pictorilor cubisti: obiectele (in sensul cel mai larg al termenului) privite din mai multe unghiuri simultan, sentimentul degajandu-se din interstitiile si incongruentele atator planuri.
Asadar, nu asemanatorul este telul de atins, privirea nu mai e binoculara, ci poliedrala, asemeni ochiului albinei; sarabanda iscata imprejur, multitudinea detaliilor care survin vertiginos, intr-un ritm galopant dau seama de o alta realitate, mai cuprinzatoare, mai adevarata. De aceasta alta lume spune poetul ca "i-a iesit asa cum a vrut". Dar aceasta lume e adesea volatila, caci desi creata din tandari ale realitatii banale si cunoscute de noi toti, nu poate fi propriu-zis atinsa, ci mai degraba intrevazuta o clipa, ca o fata morgana. Urgenta imaginilor inregistrate, torentialitatea lor pare a creiona atat starea de asteptare nehotarata a actantului liric, cat si nevoia, prin contrast, a unei serenitati invaluitoare. Ce e remarcabil in acest volum este stiinta cu care sunt evitate capcanele explicitului, ale motivatiei univoce. Si de aceea vartejul realului, oricat ar fi el de alambicat uneori, permite supozitia unei transcendente ori macar a unei umilinte vecine cu extazul. In astfel de imprejurari chiar gesturile obisnuite sunt incarcate cu un potential revelator si totul in preajma pare o conspiratie: "cum e sa fii masurat de sus si pana jos,/ cum e sa ti se raspunda la salut atat de politicos/ incat sa ti se faca frica,/ ei stiu ceva,/ nu vor sa-mi spuna, (...) apoi se va opri brusc curentul,/ se vor auzi niste tipete,/ un sunet prelung, ascutit,/ apoi va fi mai multa liniste,/ mai mult loc pentru cei de langa mine" (lumea ti-a iesit asa cum ai vrut - I).
De altfel, tensiunea existentiala inoculata cotidianului este prin ea insasi o tema qvasimetazifica. Si aluzi
