Majoritatea marilor companii care au făcut cinste oraşului în ultimul secol nu mai există, iar fostele locaţii sunt în ruine. Terenurile de mare valoare imobiliară au provocat conflicte sau au creat probleme birocratice, motiv pentru care majoritatea zac nefolosite.
Societatea Solventul Timişoara a fost una dintre primele unităţi de profil petrochimic din România. În 1868, la Timişoara s-a construit prima fabrică de spirt şi rafinărie care, în 1930, începe şi producţia de solvenţi. Denumirea arhicunoscută, Întreprinderea Chimică Solventul Timişoara, a fost adoptată odată cu încheierea celui de-al doilea război mondial, în 1945.
Ultimii angajaţi au fost disponibilizaţi în 1997, iar locurile pe care se aflau instalaţiile şi clădirile companiei au fost lăsate în paragină, chiar dacă mulţi investitori şi-au făcut planuri mari cu acea locaţie. A urmat dezmembrarea instalaţiilor şi mai multe scandaluri legate de valorificarea fără drept a zeci de tone de fier vechi. Adevărata miză este, însă, reprezentată de zecile de hectare de teren, o comoară imobiliară care zace nefolosită. În scripetele agenţilor imobiliari, zona este trecută la capitolul „în curs de reconversie” de ani de zile.
Kandia a fost înfiinţată în 1895, ca fabrică de bomboane, şi avea iniţial mai puţin de 10 angajaţi. Dezvoltarea a fost fulminantă, mai ales la jumătatea secolului trecut, iar în perioada comunistă fabrica de ciocolată a avut chiar şi 800 de angajaţi. Acum zece ani, brand-ul a fost achiziţionat de firma bucureşteană Excelent, care a lichidat filiala timişoreană, continuând producţia în capitală. Ultimii 200 de angajaţi din Timişoara au fost concediaţi în 2004, iar patrimoniul a rămas în posesia firmei. Clădirea nu a mai fost utilizată, fiind acum în paragină.
Clădirea în care şi-a început activitatea celebra Fabrică de Ciorapi, la 1908, stă ac