Anul trecut am examinat de mai multe ori in ZF criza financiara internationala actuala. Si am reliefat cauze structurale, cat si implicatii ale ei. Persistenta si adancirea crizei financiare internationale trebuie sa induca o revedere si imbunatatire a supravegherii si reglementarii pietelor financiare.
Unii sunt inclinati sa considere actuala criza ca un accident inevitabil, dar nu neobisnuit, de-a lungul ciclului economic, o urmare a dobanzilor foarte scazute practicate in anii din urma in SUA si Europa. Dar o citire profunda a crizei nu are cum sa nu ajunga la cauze structurale. Globalizarea pietelor financiare si inovatiile financiare, in conditiile unor reglementari precare (sau lipsa), ci si pletora de conflicte de interese au creat premise pentru actuala criza.
O dezbatere aprinsa are loc printre decidenti de varf in UE privind masuri de combatere a crizei. Un tip de argumente este legat de cadrul de reglementare. Astfel, ministrul economiei italian Tomasso Padoa Schioppa vine cu un argument de bun-simt, potrivit logicii pietelor unice, al fluxurilor de capital ce nu tin seama de frontiere nationale. El sustine ca este nevoie de un set comun de reglementari in UE (a single European rulebook) si de o supraveghere unitara a grupurilor financiare din Uniune.
In opinia mea, colegii sai din Ecofin ar trebui sa priveasca cu mai multa simpatie aceste propuneri. Dar eu cred, totodata, ca o accentuare a cooperarii intre autoritatile de supraveghere din UE nu este suficienta. Afirm aceasta, intrucat, dincolo de o relaxare iresponsabila a conditiilor de creditare pe diverse piete imobiliare si pe alte piete (in SUA si in Europa), in ultimul deceniu, originea crizei financiare trebuie cautata in efecte ale masivelor fluxuri de capital transfrontaliere si ale utilizarii tot mai ample de instrumente financiare/derivative (precum securitizarea de obligatiu