Pedeapsă de la Dumnezeu pentru păcatele lor. Așa catalogau cutremurele oamenii cei mai simpli din secolele trecute. Credeau că vâjâiturile, zgomotele din adâncuri, însoțite adeseori de lumini din cer, sunt nimic altceva decât răzbunarea Celui de Sus.
Alții, mai învățați, notau pe marginea unei cărți religioase ziua, luna și anul în care aveau loc aceste ”pedepse” venite din pământ și poruncite de Cel Atotputernic. Bucureștiul, de-a lungul ultimelor secole, nu a fost ocolit de cutremure. Unele dintre ele i-au îngrozit pe oameni, pe alții i-au omorât sau au provocat stricăciuni uriașe.
Prăpastia din 1738
Prima însemnare scrisă despre un seism petrecut aici datează din 8 august 1681, în timpul domniei lui Șerban Cantacuzino. George Potra amintește în cartea ”Din Bucureștii de ieri” că seismul era descris la acea dată ca unul ”cât n-a mai pomenit altădată nimenea”.
Cel mai groaznic cutremur a fost însă în 1738. Era în timpul celei de-a treia domnii a lui Constantin Mavrocordat, când au crăpat zidurile de la vechea Curte Domnească, iar multe case și biserici au fost puse la pământ. Ce i-a înspăimântat cel mai mult pe locuitori a fost prăpastia de la marginea Bucureștiului lăsată de crăpăturile pământului. Același George Potra amintește despre trei însemnări de la acele vremuri, care descriau nenorocirea ”începută cu un mare urlet”.
CLICK pe fotogalerie pentru mai multe imagini din București după cutremurele din secolele trecute!
Una dintre ele, lăsată pe un ceaslov, arată: ”Mai 31, leat 1746 (1738), miercuri la trei ceasuri din zi s-au cutremurat pământul foarte tare, încât multe bolte și ziduri ale mănăstirilor și caselor au crăpat. Încă unile au și căzut aici în București. Iar afară multe biserici și bolte s-au surpat de tot și pământul pe alocurea s-au despicat și au ieșit apă cu miros de iarbă,
