Astazi, in epoca talentelor judecate cit ai clipi din ochi, daca nu cinti si nu joci, daca nu stii sa distrezi poporul, in fine, daca nu te-ai dat macar o data in spectacol, esti taxat de idiot. Exista in peisajul televizual romanesc din ce in ce mai multe emisiuni in care vinatoarea de talente a devenit cel mai percutant mijloc de divertisment. Calitatea cel mai des pindita este priceperea de a cinta, urmata indeaproape de talentul de a fi frumos (frumoasa), dar nu sint neglijate nici celelalte posibilitati de afirmare a fiintei, mai discrete, e adevarat, dar pline de vigoare. Adevarul e ca sintem un popor de oameni atit de inzestrati, incit nu prin talent, ci prin lipsa lui facem deosebirea intre minoritari (netalentatii) si majoritari (talentatii). Ai talent, existi, n-ai, de ce n-ai? Ceva, ceva, o urma de talent ascuns tot trebuie sa ai, daca vrei sa existi, sa traiesti, sa contezi. Paleta darurilor este atit de diversa, incit e aproape imposibil sa spunem precis cite feluri de talent se manifesta plenar in romanitate. Totusi, sa nu ne ferim de exemplele prea evidente. Multi stiu sa faca circarii grozave, fiind, dupa cerintele spectacolului, saltimbanci, contorsionisti, scamatori, prestidigitatori sau dansatori-fete. Altii ghicesc in foi de varza, distreaza lumea cu bancuri si cimilituri ori cinta la orice, pietre, lemne, obiecte gospodaresti, articole de larg consum. Nu sint deloc rari indivizii multitalentati. Un asemenea clocot de calitati arata ca nu e departe clipa in care fluierul, de lemn, de os, va fi legat direct la facebook, sa dea toti „like" la performanta, iar iPad-ul va fi grozav pe post de muzicuta. Admitind ca potrivita spunerea ca talentul poarta fesul, sa contemplam nitel talentele cele mai vinate: vocea si infatisarea. De obicei, ele se cer impreuna, dar daca surplusul e de o parte sau de alta, tehnologia actuala poate compensa, gratie priceper