Când scriu acest articol nu ştiu care a fost rezultatul dezbaterilor din Comisia de Finanţe – Bănci a Camerei Deputaţilor, pe marginea Ordonanţei de Urgenţa a Guvernului 52/ 2010. Dată în iunie, această ordonanţă stabilea un set de măsuri pentru combaterea contrabandei şi a evaziunii fiscale, în special în domeniul ţigaretelor. A fost nevoie ca producătorii de ţigări să lanseze o campanie publicitară pentru a demonstra ce s-ar putea face cu miliardul de euro pe care statul nu-l încasează, pentru că contrabanda umple doar buzunarele traficanţilor, nu şi conturile bugetului. N-aş vrea să-i acuz pe producători de o subită deragoste faţă de buget, dar nu se poate nega faptul că contrabanda îi dezavantajează: în timp ce ei plătesc taxe, impozite şi contribuţii de sănătate şi de pensii, traficanţii cheltuiesc doar pentru şpaga pe care obagă în buzunarele vameşilor şi a poliţiştilor necinstiţi, care-i au sub oblăduirea lor.

Din investigaţiile efectuate s-a constatat că cel puţin o treime din traficul ilicit se face prin intermediul magazinelor duty-free, motiv pentru care în ordonanţă au fost întroduse reguli stricte asupra modului în care acestea pot să comercializeze ţigările.

Iată, însă că – deloc surprinzător – ordonanţa 52 a fost deja amendată pe acest subiect. Chiar dacă pe site-ul Camerei nu a fost afişată varianta cu amendamente, am reuşit să intru în posesia documentului adnotat, din care am constatat că majoritatea reglementărilor cu trimitere la duty free, dispăreau, redând deplină libertate de a trafica în continuare. Autorul amendamentelor este unul singur: deputatul William Brânză. Care, desigur, n-a făcut-o de capul lui. Au circulat zvonuri ca acesta şi-a asigurat o majoritate confortabilă, din propriul partid (PDL) în Comisie şi că trecerea amendamentelor nu va fi o problemă.

Dacă iniţiativa venea din altă parte poate m-aş fi gândit că e vo