Pentru profesia medicală, cele mai mari ameninţări nu vin, aşa cum s-ar crede, din afara ei. Nu finanţarea deficitară (medicina românească este exemplul încă viu, în acest sens) şi nici lipsa de respect din partea societăţii dau loviturile cele mai puternice practicii medicale, ci cazurile în care tocmai cei puşi să ocrotească sănătatea devin principalii ei duşmani. Avem şi în România exemple de malpraxis flagrant, finalizate prin condamnări penale sau doar civile, cu pierderea dreptului de liberă practică. Şi sperăm să nu avem niciodată vreun exemplu precum cel al spaniolului Juan Maeso. Despre ce este vorba? În 2007, tribunalul provinciei Valencia îl condamna la 1.933 de ani de închisoare pe medicul anestezist Juan Maeso. În deceniul 1988–1997, acesta a infectat cu virusul hepatitic C nu mai puţin de 275 de persoane, prin obiceiul său de a-şi injecta o parte din doza de morfină destinată pacienţilor (care sufereau diverse intervenţii chirurgicale), fără a schimba apoi acul sau seringa, atunci când le administra analgezicul. Combinaţia adicţie/infecţie cu HCV la medicul anestezist avea să fie letală pentru patru dintre pacienţi, decedaţi prin consecinţele infecţiei, la data pronunţării sentinţei. Devine irelevant faptul că fostul anestezist a fost condamnat la plata unor despăgubiri record, de 500.000 de euro pentru fiecare din victimele sale. La fel de irelevant ca faptul că legea spaniolă nu permite pedepse cu închisoarea mai lungi de 20 de ani, deci cele aproape două milenii decise de judecători se reduc la doar 1%. Şi asta dacă nu o fi şi anestezistul spaniol vreun scriitor nedescoperit sau cine ştie ce alt gen de model pentru deţinuţi, ieşind astfel înainte de termen, cum se întâmplă pe la noi. Relevant însă, pentru acest caz, este faptul că medicina – printr-o combinaţie inteligentă de epidemiologie, genomică, medicină legală şi modele matemati