PREZENŢĂ • VENERABILĂ DOAMNĂ A ROMANULUI POLIŢIST ENGLEZ

Există romane poliţiste a căror lectură provoacă o satisfacţie mai mare decât aceea de a fi părtaş la dezlegarea unei enigme.

Desigur, faci cunoştinţă cu detectivi şi poliţişti care anchetează una sau mai multe crime, încerci, la rândul tău, să afli, cu o pagină mai devreme, cine sunt autorii unor fapte abominabile. Dar astfel de naraţiuni, datorate unor romancieri de mare talent, te cuceresc prin scrutarea profundă a fiinţei umane. O astfel de carte este "Farul" de P.D. James, o venerabilă Doamnă a romanului poliţist englezesc. Fermecătoare carte despre singurătate şi dragoste, despre durere şi vendetă, despre retragerea din lume şi agresiunea realului.

Savoarea

Acţiunea se petrece pe Insula Combe, de lângă coasta Cornwall. De la bun început suntem avertizaţi să n-o căutăm pe hartă – bucata aceasta de pământ nu există aievea. Dar modul în care ne este descrisă, cu pedanteria şi savoarea unui ghid turistic, ne-o face familiară. Noaptea, la flăcările şemineului, am asculta zgomotul liniştitor al valurilor izbite de stânci, sau, dacă am fi afară, ne-ar uimi puzderia de stele de pe bolta cerească. Întreaga ambianţă evocată aduce aminte de realizări celebre ale Virginiei Woolf – "Spre far", "Valurile", şi ale Agathei Christie – "Zece negri mititei". Acest spaţiu proteguitor este la dispoziţia câtorva privilegiaţi, care încearcă să se vindece de neliniştile provocate de angoasanta civilizaţie modernă, de stresul la care îi supun ocupaţiile lor. Ei fug de vacarm, de telefoane mobile, vandalism, beţivi şi corectitudine politică. Combe nu primeşte mai mult de şase oaspeţi deodată şi numai pentru scurt timp. Desigur, sunt şi rezidenţi permanenţi – un administrator grijuliu, o bucătăreasă, o menajeră, un medic, un om bun la toate –, care caută să le facă sejurul cât mai