Începând de astăzi, puteți citi pe oradea.adevarul.ro un fotoreportaj realizat de redactorul - șef al revistei Photo Magazine, Harris Wallmen.
Mâinile înnegrite de cenuşă ale ciobanului se mişcă febril. Cu un gest rapid şi sigur, scoate lemnul de corn din foc şi îl priveşte o secundă. Îl ia apoi, îl introduce printre scândurile caprei şi îl îndoaie în unghi de 90 de grade. Mă aştept ca lemnul să pleznească în fiecare clipă, dar nu se întâmplă nimic. În mâinile lui, cea mai dură esenţă de lemn din Europa se mulează ca o macaroană. „Trebuie simţ pentru asta. Nu mai ştie nimeni să lucreze aşa”, îmi spune baciul Niculaie, în timp ce meştereşte unul dintre cele mai sacre obiecte ale neamului românesc: toiagul ciobănesc.
foto: Harris Wallmen
La umbra maeştrilor
Prea puţine sunt lucrurile memorabile pe care le-am realizat în viaţa aceasta. Documentarea unuia dintre cele mai vechi obiceiuri româneşti la care am avut şansa să asist cu umilinţă este cu siguranţă unul dintre ele. Timp de o zi am fotografiat naşterea bâtei ciobăneşti. Nu aş fi înţeles absolut nimic din misterul toiagului, din semnificaţiile şi simbolurile lui, dacă nu aş fi avut alături, în această călătorie iniţiatică, doi maeştri extraordinari, fiecare în felul lui: profesorul Sanislav, cel care mi-a vorbit pentru prima dată despre toiag, şi baciul Niculaie, cel din ale cărui mâini măiestre răsare această minune.
foto: Harris Wallmen
Cel mai dur din Europa
Prima dată am auzit de bâte la o cafea, alături de un prieten. Mi-a povestit despre profesorul de sport Sanislav, pensionat acum, care culege obiecte populare vechi ce conţin o anumită simbolistică ancestrală. Venind din lumea sporturilor de contact, desigur că cele mai interesante mi s-au părut bâtele de cioban. Auzisem încă din copilărie despre ele, pro
