Fără sânge, dar cu tulceni morţi departe de casă, fără gloanţe, dar cu orgolii, la Tulcea Revoluţia a fost tot un fel de „A fost sau n-a fost“. Cu ceva inflamări, orgolii de târg scuturat de praf prin undele radio şi tv pornite de la Timişoara şi Bucureşti, oameni care au rămas, care au trecut, la fel ca şi faptele, puţine dintre ele rezumate mai jos

La Tulcea liniştea s-a spart pe data de 22 decembrie 1989, în jurul orei 11.00, când a început să curgă lume către Piaţa Civică pentru a se informa asupra desfăşurării evenimentelor din Tulcea în comparaţie cu ceea ce se întâmpla în Bucureşti şi Timişoara. Pe străzi se auzea tare, din radiouri sau televizoare, cuvinte ce terorizau automat: „Jos Ceauşescu, tiranul a fugit, etc.“. Da, la Tulcea revoluţia a început doar după ce lumea s-a asigurat că Ceauşescu a fugit. „Am simţit că este nevoie de cineva care să coordoneze aceste discuţii pentru a trage concluziile cele mai realiste. Întâlnindu-ne câţiva cunoscuţi şi dându-ne seama din discuţii că dorim acelaşi lucru, ne-am constituit într-un grup şi am forţat intrarea în sediul Comitetului Judeţean al PCR“, povesteşte Viorel Tinică, cunoscutul sindicalist tulcean. Citiţi amănunte în cotidianul Adevărul de Seară!