Obiectivul lor este de a deturna atentia, de a-i tine pe ceilalti in defensiva si de a le induce sentimentul de culpabilitate. Printre voluptatile oferite de internet este si aceea ca surprizele nu se opresc niciodata. Indiferent despre ce vorbim sau pentru ce vorbim. Internetul este telenovela perfecta, spatiul tuturor rafuielilor si revelatiilor. S-ar putea spune chiar ca partea sa cea mai frumoasa este ca, de fapt - paradox inevitabil -, nu ofera niciodata nici o surpriza. Sintem, ca specie, pe cit de impredictibil, pe atit de marginiti.
Acest lucru mi-a venit in minte atunci cind am deschis, zilele trecute, computerul pentru a citi articolul din Ziarul de Iasi cu privire la conflictul dintre directia Institutului "A.D. Xenopol" si grupul de tineri rebeli de aici. La comentarii, dintre care cele mai multe pareau la obiect si cu simtul masurii, atit cit este posibil, desigur, in contextul dat, ma regasesc eu insumi amintit, subiectul-surpriza a doua mesaje curajoase si anonime, desi, din cite stiu, cel putin, singurele mele legaturi cu Institutul "Xenopol" sint in acest moment de pura afectiune platonica. Afara de faptul, poate, ca sint somnambul si ma catar noaptea pe cladirea acestuia.
Faptul in sine nu m-ar fi deranjat, chiar daca imi pare inca neobisnuit sa fiu plasat in cele mai diverse contexte fara voie, daca aceasta dovada nemeritata de atentie nu ar fi continut o minciuna irespirabila. Fara indoiala ca nu merita sa raspunzi unui anonim, chiar si cind te acuza de cele mai groaznice lucruri, pentru ca astfel intri in logica lui. Totusi, tinind cont de contextul discutiei, as dori sa revin asupra acestui caz, pentru a incerca sa vad care-i scopul sau.
Daca am retinut bine, mesajul anonim ma acuza, nici mai mult nici mai putin, ca am fost informator al Securitatii, denuntat fiind de un coleg de la respectivul Institut, ba chiar ca as fi marturis
