- Editorial - nr. 199 / 11 Octombrie, 2013 Intr-o Romanie, de 23 de ani prinsa in fel de fel de scenarii abracadabrante, mai vechi si mai noi, ale caruselului postdecembrist, intretinute de repetate provocari si manipulari, tara aflata la mana tuturor smecherilor din Uniunea Europeana, ma intrebam, ingrijorat, intr-un editorial, asa cum o faceam si de la tribuna Camerei Deputatilor, pe timpul cand eram parlamentar: cine are ochi si gand bun pentru tarani? Taranul care da painea zilnica a tarii! Taranul roman, el, cel mereu facand istoria, suma vietii noastre, adica a Neamului. El, talpa tarii, care, de fapt, i-a dat si numele: taran-Tara! El, taranul roman, mereu supus "uiumului zilnic”, care, prin timp, a indurat umilintele mai-marilor, care, cu sabia si cu plugul, a aparat painea si datinile. El, vesnic dorind si luptand pentru o tara rotunda, in vijelia vremii "de sub ferestrele de la Alba Iulia”, cum spunea candva Nicolae Iorga. Si mai intrebam atunci, sub ochii uimiti ai unor deputati adormiti, cam ce ar spune el, taranul roman, atat de apasat de toti "chelnerii taranei” care i-au pus, nu o data, gand de comandare, oare ce ar spune el, in sinea lui, despre smecherii de azi cu salarii fabuloase din bugetul statului, si asa sarac, de cate 10.000-20.000-35.000 de euro (lunar), in timp ce au fost taiati banii nevazatorilor, a paralizatilor, a cancerosilor, ciuntite pensiile si salariile romanilor, iar lui i se scot ochii cu niste amarate "pensii ceapiste”, dupa o truda de peste 50 de ani pe ogoarele udate cu sudoarea lui?! Oare ce ar mai avea el, taranul roman, de spus cand mai marele Hahaila vede peste tot, cand ceva nu-i convine si-i este amenintat scaunul de sub fund, scaun pe care nu-l merita, doar "lovituri de stat” si comploturi, dar niciodata nu l-am auzit, in discursurile lui prezidentiale, sa aminteasca despre "stramosul tuturor – taranul roman”, "inceputu