Trebuie să recunoaştem că Vladimir Putin este un bun psiholog. De pildă, el ştie cum să menţină povestea drobului de sare ex-sovietic, în ţinutul dintre Prut şi Nistru. Cum la Chişinău, zarva este mare prin ogradă, pentru uluirea totală a orătăniilor a fost trimis un maestru adecvat de ceremonii, glumeţul Dmitri Rogozin. Ce a ieşit?
În niciun caz ceea ce s-a dorit. Sau au sperat unii.
Semnalul premergător, de păstrare a calmului necesar, l-a dat ambasadorul american la Chişinău, William H. Moser, care pe 8 mai, însoţit de generalul Greg Lusk, venit tocmai din Carolina de Nord, a depus flori la Complexul Memorial Eternitatea.
În traducere liberă, americanii nu şi-au luat scutul protector, de pe Republica Moldova, unde acţionează şi ca partener, în modernizarea armatei celui de-Al Doilea Stat Românesc.
Fără acest gest, cei specializaţi în manipularea nostalgicilor după perioada în care lumina venea de la Moscova, poate ar mai fi putut sugera că popasul, la Chişinău, al diplomatului şi politicianului Dmitri Rogozin, vicepremier al Rusiei şi emisar prezidenţial ar însemna... recucerirea culturală, a ex-republicii sovietice.
Dar, chiar dacă s-a dorit aşa ceva, rezultatele au fost cu totul altele.
Primul aspect, care a dat peste cap intenţiile organizatorilor, a fost chiar bruierea spectacolului, iniţiat de Ambasada Rusă, de manifestanţi ce purtau drapelul Uniunii Europene şi Tricolorul.
Iar forţele de ordine, respectiv poliţiştii aduşi pentru prevenirea incidentelor, s-au făcut practic de râs, executând orbeşte ordinul de a nu lăsa în piaţă pe cei care aveau steagurile menţionate.
Ei fiind poliţişti ai Republicii Moldova, nu ai Federaţiei Ruse! Merită o primă de loialitate, nu-i aşa?
A urmat întâia gafă a lui Rogozin. Urcarea pe scena destinată concertului de 9 mai, organizat de ambasada rusă de peste Prut. Dacă s
