Fabrica-fanion a Braşovului a ajuns, de la 26.000 de angajaţi în 1978, la doar 500 în prezent. Viaţa uzinei „Roman" a început în anul 1921, când s-a înfiinţat Societatea Romloc, unde se reparau locomotive şi vagoane.

De-a lungul anilor, uzina a trecut prin numeroase transformări, de nume, dar şi din punctul de vedere al produselor. În anul 1938, Societatea Romloc a început să fabrice armament şi a devenit o afacere bănoasă. După naţionalizare, în 1953, uzina a fost botezată „Steagul Roşu", iar guvernul de atunci i-a dat o nouă destinaţie: producerea primelor autocamioane româneşti. Primul model, SR 101, a ieşit pe poarta uzinei un an mai târziu. Atunci s-au produs 700 de camioane, iar în 1977 s-a ajuns la o producţie record de 33.000 de maşini pe an.

Şi numărul de angajaţi a crescut vertiginos de la un an la altul. Dacă în 1954 fabrica avea 4.400 de salariaţi, în 1978 s-a ajuns la 26.000. „Steagul Roşu" devenise cea mai mare uzină din Braşov şi un succes peste hotare. Celebrele modele Carpaţi, Bucegi, ROMAN sau DAC aveau mare căutare la export în Ungaria, RDG, Polonia, Statele Unite sau Grecia.

Mărturie din anii buni ai uzinei

Ioan C. a lucrat toată viaţa la „Steagul Roşu". Chiar dacă au trecut 25 de ani de la revolta din 1987, bărbatul se teme încă de apariţii publice. „Cea mai bună perioadă la uzină a fost în anii ‘70-‘80. Era mult de lucru. Se muncea în trei schimburi, şi sâmbăta, şi duminica. Câştigam 2.500 de lei, uneori şi 3.000 de lei. Era un salariu bun. În anii '80, când ieşeau oamenii de la schimbul unu, ziceai că e manifestaţie. Am sperat că totul se va schimba după Revoluţie. În schimb, industria s-a distrus. Acum au mai rămas doar câţiva muncitori. Este mare păcat", povesteşte bărbatul.

După 1990 a început declinul

Timp de cinci decenii, „Steagul Roşu" a fost emblema oraşului. După Revoluţie, însă, a început perioada ne