Se ascute lupta de clasă! - mi-am zis eu cînd, întors din ţinuturile îndepărtate de la Sfîntu Gheorghe, am aflat de proiectul "Salvaţi Vama Veche" şi de toate pasiunile stîrnite de şi în jurul său. M-am frecat pe mîini şi, simţind chemarea în pieptu-mi de aramă, m-am apucat să fac gimnastică în fiecare dimineaţă pentru a-mi mobiliza pectoralii în vederea marii confruntări cu Ei. Cu atît mai mult cu cît un prieten din cartierul general m-a convins că un vînt de Golani ai Pieţii suflă în velele de pe litoralul vamaiot. Înarmat pînă în dinţi cu amintiri adunate timp de vreo patruzeci de ani la 2 Mai şi frustrări mai recente, am pornit aşadar spre Vama Veche unde, pe un gard de pe lîngă Stuf, cineva scrijelise un mobilizator "Trezeşte-te!". Am încercat deci - şi încerc în continuare - să mă trezesc. Să recapitulăm, luînd drept referinţă oficială "textul organizatorilor concertului", semnat de Mircea Toma în B-24-FUN. Este vorba deci despre un "protest civic" de anvergură, Vama Veche fiind, după cum foarte plastic se exprima un prieten, un soi de "ultimă frontieră" nu numai a "nemulţumirii noastre faţă de distrugerea zonei de sud a litoralului românesc", ci şi a unei nemulţumiri mai largi şi mai profunde, acumulate în ultimii ani de tranziţie: "Salvaţi Vama Veche" este astfel doar preludiul la "Salvaţi România", cum a generalizat Evenimentul zilei, iar Stufstock este doar "purtătorul de cuvînt" al acestei nemulţumiri civice. Nu discutăm deci (doar) despre un happening muzical - chiar dacă afluxul extraordinar de public din aceste zile ale concertului a depăşit chiar şi aşteptările organizatorilor. Şi, personal, nu fac parte nici dintre cei care ar fi preferat "alte forme de protest civic, mai puţin «zgomotoase»", optînd, eventual, pentru un protest liniştit în jurul unei beri la Ovidiu sau a unei votci la Cherhana. Chiar cred că "tăcerea de pînă acum nu a folosit l