Anii '90 sînt suficient de apropiaţi pentru ca rememorarea lor să conducă mai curînd spre nelămuriri crescînde decît spre clarificări. Bănuia cineva în '95 - '96, la ora la care erau în curs asalturi repetate ale talibanilor asupra unei ţări deja traumatizate, că se va ajunge la actuala explozie verde de pe ecranele cu sigla CNN? Bănuia cineva, la ora la care, prin '91, preşedintele moldovean Snegur ne invita să ne ţinem de neamuri, că azi un ministru de acolo va acuza România de tendinţe expansioniste? Sîntem mai liberi, spunem deseori. A înnebunit lumea, adăugăm după zece minute. Aceşti ani '90 au închis, tulbure, un secol nepereche. Şi au deschis - ce au deschis ei, oare? Ne va arăta ce, măcar în parte, deceniul viitor. La fel, vor rămîne

în istorie, cu siguranţă, speranţele, naivităţile şi încrîncenările acelor ani la noi şi în lume; unele legitime, altele a căror simplă amintire ne jenează. Au fost învingători şi învinşi, ipocrizii şi gafe, eroisme şi laşităţi, libertăţi şi constrîngeri. Dar în ce alt deceniu nu le-am mai întîlnit, pe toate acestea? Filosofii şi politologii au salutat, fiecare în felu-i, sfîrşitul ideologiilor (dar nu şi dispariţia lor, totuşi), renaşterea dogmelor (dar muriseră ele vreodată?), sfîrşitul istoriei (prin domnia viitoare a capitalismului liberal) sau, din contră, ciocnirea civilizaţiilor (prin războaie care nu ar mai avea fundament ideologic, ci cultural). Rămînem cu ceea ce deja ştiam bine: vor mai fi decenii şi - se înţelege - dileme. Adrian CIOROIANU

Anii '90 sînt suficient de apropiaţi pentru ca rememorarea lor să conducă mai curînd spre nelămuriri crescînde decît spre clarificări. Bănuia cineva în '95 - '96, la ora la care erau în curs asalturi repetate ale talibanilor asupra unei ţări deja traumatizate, că se va ajunge la actuala explozie verde de pe ecranele cu sigla CNN? Bănuia cineva, la ora la care, pri