Ştim cu toţii ce-a fost şi ce este Dănciulescu. De-acum încolo, conform lui Ionuţ Negoiţă, Danciu va fi un fel de Zidane al lui Dinamo. Pentru cei ce nu ştiu cu precizie, Zizou e atât director sportiv la Real, cât şi asistentul lui Ancelotti. Din câte am înţeles, Dănciulescu va fi team-manager, adică pe departe, dar foarte pe departe, cam acelaşi lucru. A primit la ceremonie sacou, nu trening, de unde se iveşte ideea că va avea atribuţii mai degrabă administrative decât tehnice.

E o retragere impusă de vârstă şi de ultimele săptămâni petrecute în tribună, în afara lotului. Ca o paralelă, Danciu urmează să facă în decembrie 37 de ani, în timp ce lui Zanetti, care a împlinit deja 40 şi în ultimele 6 luni a fost accidentat, Inter tocmai i-a prelungit contractul. Asta nu înseamnă că toată lumea trebuie să joace până la 60 sau 70 de ani. Pur şi simplu, nu înseamnă nimic! Nu e clar dacă Zanetti e azi peste Nagatomo, dar e limpede ca bună ziua că Dănciulescu e peste Zougoula, peste Pape şi s-ar putea să fie şi peste Joel Thomas. De Ţucudean nu vorbim, el de la întoarcerea din Belgia e cu totul altul şi merită un text separat.

Aşadar, pe Dănciulescu îl retragi numai dacă ţii neapărat să-l retragi. Măcar tot e bine c-o faci la un prezidiu de unde lipseşte Anghelache. Fără preşedintele la masa oficială, Dinamo a reuşit o oră agreabilă de marketing, îmbogăţită spiritual de Cornel Dinu, care a trecut inspirat prin Wagner şi Verdi (nea Costică, nu-i căuta pe ăştia doi în lotul Braşovului, că-l găseşti doar pe primul!). Cu prezidentul de faţă, totul ar fi avut iz de proces al partizanilor prinşi în munţi.

E totuşi de aşteptat că acest exerciţiu de imagine pe care Dinamo se străduieşte să-l facă să nu-l transforme pe Dănciulescu în rezerva celebrului Bobar, care e azi delegatul de pe bancă. Şi e iarăşi de aşteptat ca în noua calitate Danciu să stea mult pe l