In ultimul numar al revistei "22" (816/25-31 octombrie 2005), dl. Armand Gosu raspunde, in editorialul sau, unei intrebari de bun simt: Avem nevoie de PSD? Tanarul istoric, care este si un bun expert in problematica spatiului ex-sovietic, ba - pe deasupra - a demonstrat in anii acestia si un civism nealterat de umori personale, scrie ca "pentru sanatatea vietii publice din Romania, avem nevoie de PSD. Dar - precizeaza domnia sa - nu de acest PSD. Ci de unul reformat, impregnat de valorile social-democratiei europene". Si, cu luciditate, dl. Armand Gosu ofera un set de aspiratii care, daca ar deveni realitate, ar putea sa transforme PSD intr-un partid de factura europeana, prin regasirea traditiilor social-democratiei romanesti. Ca unul al carui civism este - recunosc! - alterat de multe si temeinice umori personale, ma vad nevoit sa observ ca, daca este un partid care a atentat grav la "sanatatea vietii publice din Romania", acela este - campion absolut! - chiar PSD, mai ales in cursul ultimei sale guvernari, dar si in toate avatarele sale declinate din fostul FSN de jalnica amintire. PSD - fie cand a fost condus de Ion Iliescu, fie cand a fost condus formal de Oliviu Gherman, fie cu mana forte de Adrian Nastase sau, recent si putin convingator, de Mircea Geoana - este cancerul vietii publice din Romania. Nici un tratament imunologic, nici un procedeu miraculos nu va putea transforma aceasta grava maladie a politicii romanesti intr-un leac garantat pentru sanatatea vietii noastre publice. In fapt, framantarile din interiorul PSD nici nu au ca obiect reformarea (pe care eu, unul, o cred imposibila!), ci rearanjarea structurilor de putere la varful partidului. Problema grava este ca, pe de-o parte, "aschii" din trunchiul initial s-au infipt bine in organismele tuturor celorlalte partide politice romanesti, iar, pe de alta parte, si-au gasit locuri cu influenta in