Spre deosebire de alţi ani, în primăvară, la London Book Fair, atenţia nu a mai fost acaparată de către scriitorii nordici. Valul de interes care i-a înconjurat după apariţia trilogiei „Millenium” s-a mai domolit pe alte meleaguri. În schimb, la noi, ca întotdeauna – cu întârziere, autorii islandezi, norvegieni, suedezi, de-abia acum sunt în vogă.
Să ai 500.000 de cititori numai în Suedia, ţară cu doar 9 milioane de locuitori, să-i surclasezi, la vânzări, în Franţa, pe Stieg Larsson şi pe Dan Brown – iată performanţa incredibilă a suedezului Mons Kallentoft. Cum se explică un astfel de succes? Citindu-i romanul „Vară fatală” poţi discerne câteva dintre reperele acestei reuşite eclatante.
De la primele pagini descinzi într-un univers insolit: în orăşelul Linkoping, care cunoaşte cea mai toridă vară din istorie. Din pricina temperaturilor înalte, oamenii se mişcă parcă filmaţi cu încetinitorul, caută refugii la umbră, frecventează cu asiduitate piscinele, beau lichide cât mai reci, iar cei care îşi permit evadează în zone mai răcoroase. Sunt semnalate infarcturi. Căldura topeşte asfaltul, pe capotele maşinilor se pot prăji ouă. Vipia ucigătoare incendiază pădurile din apropiere – pompieri şi voluntari luptă zi şi noapte cu flăcările. În urbe miroase a ars, nori de fum se înalţă în zare, cenuşa purtată de rarele pale de vânt se depune în straturi pe străzi.
Această acumulare de detalii, descrise cu minuţiozitate, sugerează o lume ieşită din ţâţâni, cuprinsă de nelinişti. Angoasele îşi fac şi mai puternic prezenţa din momentul în care îşi face apariţia un ucigaş în serie. Un sadic. Un pervers sexual. Ţintele lui? Adolescente de
14-15 ani. Acesta le violează şi le omoară pe tinerele Theresa Eckved şi pe Sofia Freden. O a treia, Josefin Davidsson, reuşeşte să scape, însă cu o traumă teribilă, suferind un blocaj al me
