A doua zi după Marea Adunare Naţională din 27 august 1989 s-a convocat Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei pentru a analiza situaţia creată. S-a discutat, în principal, pe marginea a două chestiuni: ultima redactare a legilor despre limbă ce trebuiau adoptate de către sesiunea Sovietului Suprem care se deschidea a doua zi, precum şi Marea Adunare Naţională, cuvântările şi rezoluţia adoptată.

În plan mai larg, această şedinţă reflectă foarte clar cum deja în august 1989 conducerea PCM era divizată şi reprezenta un fel de mini-parlament. Fără însă a formaliza noua realitate prin crearea de fracţiuni, interzise de Lenin în 1921 pe motiv că ar fi un pericol de moarte la adresa partidului şi a „centralismului democratic".

În ceea ce priveşte legislaţia lingvistică, cele mai aprinse discuţii a stârnit subiectul ce ţinea de statutul limbii ruse. Unii vorbitori, precum L. A. Bolgarin, şef de secţie la CC al PCM, au insistat asupra caracterului de limbă de comunicare interetnică pentru limba rusă, acest lucru fiind stringent necesar, după părerea sa, mai ales pentru buna funcţionare a căilor ferate, aviaţiei ş.a.

LEGISLAŢIA LINGVISTICĂ, LA ŞEDINŢA BIROULUI POLITIC DIN 28.08.1989

Lucrătorii acestor ramuri ameninţau cu greva generală dacă erau obligaţi prin lege să treacă la limba „moldovenească" în actele oficiale şi în comunicarea de zi cu zi. Aceasta în condiţiile în care, după cum a menţionat primul secretar al CC al PCM, Simion Grossu, la începutul şedinţei, la acea dată erau în grevă împotriva declarării limbii „moldoveneşti" drept limbă de stat nu mai puţin de 116 întreprinderi. Majoritatea absolută erau de subordonare unională, întrunind peste 82.000 de persoane.

Bolgarin însă exprima părerea altor membri ai Biroului Politic, de exemplu a lui Vladislav Semionov şi Veaceslav Pşenicinikov, care erau cunoscu