Poet, scenarist şi critic de film, Wojciech Kuczok este considerat şi unul dintre cei mai buni tineri prozatori polonezi. „Mizeria”, primul roman al lui Wojciech Kuczok, a fost premiat, tradus în mai multe limbi şi ecranizat într-un film – „Urme de bici”. Iată un foarte scurt fragment în care este descrisă metoda educativă a tatălui:
„Acel bici trebuie să fi avut mirosul său, fiindcă bătrînul K., înainte de a trece la şedinţele educative, fie faţă de căţeluşă, fie faţă de mine, ne băga sub nas biciul şi ne cerea să-l mirosim; tremurînd uşor, excitat de putere, nemaiputînd aştepta clipa în care va aplica primele lovituri, spunea «hai, miroase»...
Biciul avea o structură compactă, densă, durerea se instala de-a binelea după prima lovitură; în principiu, această primă lovitură ajungea toată ziua, ba chiar mai mult, în principiu, această primă lovitură ar fi fost de-ajuns de prima dată pentru toată viaţa...
Şi durerea, după asemănarea biciului, avea densitatea ei. Îndată după prima lovitură se întindea ca o povară pe tot corpul; prima lovitură se distingea prin grabă, era cel mai greu de acceptat, pentru că se lăsa cel mai mult aşteptată, prin pătrunderea în trupul nepregătit avea cel mai mare efect.
În principiu, prima lovitură ar fi fost de-ajuns pentru a obţine aşa-zisul efect educativ, adică, în cazul meu, pentru a mă obliga la o supunere absolută şi necondiţionată, or un asemenea principiu îl inocula bătrînul K. şi câinilor săi, şi copilului său de rasă umană, dar, după prima lovitură, care era ca o injecţie preliminară, urmau altele, de întărire, de fixare a durerii peste tot, de fixare a atotdurerii...
Şi bătrînul K. avea grijă să aplice întotdeauna o lovitură în plus, una de rezervă, pentru a ţine cît mai bine minte (nu avea de unde să ştie că aşa ceva nu se ţine minte mai bine de atît), ca să