Timothy Mo s-a născut în 1950 în Hong Kong, dintr-un tată cantonez şi o mamă englezoaică. Romanele lui de până acum sunt: The Monkey King, André Deutsch, 1978; Sour Sweet, André Deutsch, 1982; An Insular Possession, Chatto & Windus, 1986; The Redundancy of Courage, Chatto & Windus, 1991; Brownout on Breadfruit Boulevard, Paddleless Press, 1995; Renegade or Halo2, Paddleless Press, 1999. Pentru ele a primit mai multe premii, dintre care: Geoffrey Faber Memorial Prize, Hawthornden Prize, E. M. Forster Award, James Tait Black Memorial Prize for Fiction. Timothy Mo scrie cu umor, tandreţe şi un acut sentiment de înstrăinare despre întâmplări insolite pentru imaginaţia europeană. În spatele discursului romanesc, ca şi în spatele acestui interviu acordat cu mare generozitate şi promptitudine - lucru rar la romancierii consacraţi - se ghiceşte un spirit tăios şi un lirism moderat de o inteligenţă extrem de nuanţată.
LIDIA VIANU: Faci parte din două lumi deodată. Cărţile tale se concentrează asupra unor eroi care sunt dizlocaţi şi ţin de mai multe universuri simultan. Dislocarea e o trăsătură importantă a literaturii contemporane. Exilul e condiţia definitorie a mileniului trei, cred. Cum suporţi înstrăinarea acestui exil, emoţiile lui adesea istovitoare?
TIMOTHY MO: De chestiunile personale mă voi ocupa într-o formă aparte, dacă voi trăi să-mi scriu autobiografia.
LV. O altă trăsătură majoră a eroului postmodern - Desperado, cum îl numesc eu - este însingurarea. Eroii tăi sunt, cel puţin la prima vedere, solitari. Construieşti în jurul lor un sentiment bizar de comunitate defamiliarizantă. Care e comunitatea unde te simţi acasă şi ce societate descrii de fapt în cărţile tale?
TM. Mă simt în largul meu acolo unde pot vorbi limba şi pot folosi sistemul de transport în comun, deşi de cele mai multe ori "sistem" nu e tocm
