Iacă veni şi Dragobetele! Anul ăsta parcă a intrat amorul în toţi. Până şi Pavel, al babei Floarea, s-a dus la Priseceanu şi a cumpărat un capot pentru nevastă-sa. Să vezi ce balamuc o să fie la ei când o să înceapă să zbiere strâmba aia că Pavel o înşală şi d-aia i-a cumpărat capot.
De Dragobete, aproape ca de celelalte mari sărbători de peste an, domnul Priseceanu, şi băieţii lui, făceau dever mare în magazinul de pe Calea Rahovei. Acum s-a potrivit Dragobetele cu Moşii de iarnă. Să te ţii vânzare!
Magazinul avea de toate, de la dulciuri până la grund de dat pe tabla de pe casă. Îţi murea cineva şi aveai nevoie să cumperi cele necesare? La Priseceanu găseai de la grâul de colivă, lumânări, batiste, zahăr, pesmet, biscuiţi, rahat până la farfurii, pahare şi feţe de masă. Ba, chiar şi mese din scânduri groase din cele mari şi bănci lungi cât mesele, pentru cei veniţi la priveghi sau la pomană. Suluri uriaşe de materiale, pentru îmbrăcăminte sau aşternuturi, erau rânduite frumos pe tejghelele din dreapta, cum intrai în magazinul uriaş. Toate luau ochii gospodinelor din cartier, ba chiar şi din jur, care veneau special la el în magazin. De cum intrai, te izbea un miros ciudat, un amestec de ceva dulce cu naftalină, tejgheaua lungă ce avea în faţă, special construite, un fel de lăzi mari în care se aflau miniu de plumb, var, cuie de tablă, cuie obişnuite de mai multe dimensiuni, separate prin nişte scânduri, vopsea albastră, roşie, verde, galbenă pentru var, fulgi de sodă caustică, ghips şi bucăţi uriaşe de smoală neagră şi lucioasă. Lângă ele, impunătoare, şedeau câteva jgheaburi lungi şi două suluri de carton asfaltat. Găleţi de puţ, găleţi din tablă sau din cele emailate, dar şi cratiţe şi oale frumos colorate care zăpăceau gospodinele, dar mai ales fetele de măritat care-şi completau zestrea. Toate cele necesare, inclusiv covoare persane sau
