Daca cineva a luat cumva in serios jocul invitatilor la consultari politice din aceste zile a cazut intr-o mare capcana. Niciunul dintre partide nu are, de fapt, nicio curiozitate sa afle parerea celorlalte despre temele mari de interes national invocate tocmai pentru ca dau bine la popor.

De fapt, vorbim strict despre pozitionari strategice. Este inceputul unui dans care, vorba lui Cristian Diaconescu, se poate incheia cu orice reasezari pe scena politica.

Asadar, Crin Antonescu a invitat toate partidelele la negocieri de pace pentru a se afirma ca lider autentic transpartinic si potential prezidentiabil. Emil Boc nu se putea duce dupa ce PNL a respins moratoriul lui Traian Basescu. Dar nici nu se facea sa refuze pur si simpu, asa ca a lansat o contrainvitatie pentru Crin Antonescu la sedinta coalitiei.

Sigur ca dl. Antonescu nu se putea duce, caci si-ar fi dinamitat propriul demers. Daca macar vreunul dintre ei ar fi fost sincer in intentia de discuta serios, ar fi acceptat invitatia in orice conditii si ar fi discutat pana cand cadea sub masa in numele interesului national. Nu e cazul.

Asa se face ca Emil Boc a ramas cu puterea unita, ceea ce e un succes, caci a convins UDMR si minoritatile sa nu se duca nici ele la intalnirea cu liderul PNL, dar i-a lasat acestuia o usa larg deschisa, pe care, sigur, Crin Antonescu nu va intra in cel putin urmatoarele luni.

Este insa o usa de care pare a se teme UNPR, partid a carui evacuare din Palatul Victoria ar putea fi unul intre preturile revenirii PNL la guvernare, foarte aproape de alegeri sau dupa.

Ponta vs. Crin

La randul sau, Crin Antonescu a ramas sa discute cu PSD (caci PC nu se pune), mai precis cu esalonul al doilea al PSD, pentru ca Victor Ponta, alt perpelit de interesul national, nu a onorat invitatia liberala. Nici nu putea s-o f