Bancherii trebuie să aibă acceptul clienţilor pentru a putea renunţa la actele adiţionale create pe baza Ordonanţei 50, privind transparentizarea condiţiilor de cost la creditele de retail, chiar dacă acestea nu au fost semnate de către debitori şi au fost considerate acceptate tacit, precizează judecătorii Curţii Constituţionale în decizia referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii 288/2010 pentru transpunerea Ordonanţei 50, publicată pe 31 ianuarie în Monitorul Oficial.
În aceste condiţii, mesajul bancherilor privind acordarea posibilităţii de a alege pentru clienţii lor este sub semnul întrebării.
Steven van Groningen, şeful Raiffeisen Bank, a afirmat chiar ieri într-o opinie în ZF că banca nu a denunţat actele adiţionale încheiate pe baza Ordonanţei 50 tocmai pentru a lăsa clienţilor dreptul de a face o alegere. De fapt, decizia Curţii Constituţionale privind legea 288/2010 pentru aprobarea ordonanţei arată că banca nu poate să modifice unilateral contractele nici în cazul în care actele au fost considerate acceptate tacit, deci banca nu poate lăsa clienţilor dreptul de a face o alegere.
"Legea 288 nu este nici ea perfectă: actele adiţionale izvorâte din aplicarea OUG sunt tratate diferut. Noi am ales să nu le denunţăm (actele adiţionale acceptate tacit - n.r.), exact pentru că majoritatea clienţilor să aibă o opţiune. Nu pentru că brusc OUG 50 a devenit bună sau pentru că ne-am fi răzgândit", nota Steven van Groningen. Reprezentanţii băncii au afirmat ieri că nu aveau cunoştinţă de poziţia Curţii Constituţionale apărută pe 31 ianuarie.
"Prevederile care stipulează că actele adiţionale nesemnate de către clienţi îşi vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepţia cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar (...) trebuie interpretate ca impunând ş
