Jacek Zakowski: Dacă ar trebui să redaţi într-o singură frază cum înţelegeţi ultimii 20 de ani, cum ar suna ea? Tadeusz Mazowiecki: Polonia este alta. Alta decît înainte sau alta decît ni se părea nouă că va fi? Alta decît înainte. Dar şi alta decît ni se părea. Pentru că, timp de mulţi ani, am avut senzaţia că e extrem de dificil să ne dobîndim libertatea. Iar apoi s-a dovedit că organizarea libertăţii nu este mai uşoară decît cîştigarea ei. Cînd aţi devenit premier, v-am privit cu admiraţie şi cu spaimă. Mă gîndeam: Tadeusz Mazowiecki, un om atît de mare... Nici vorbă ... Ba da. Pentru generaţia mea, marii oameni erau în realitate şi mai mari. Pentru că nu-i vedeam zi de zi la televizor. Ani de zile auziserăm la Europa Liberă sau citiserăm în ziare că Mazowiecki, Geremek, Kuron, Walesa, Michnik, Frasyniuk sau Bujak au făcut, au spus una sau alta, au fost închişi sau eliberaţi. Exista o distanţă între omul obişnuit şi marii oameni. Mă gîndeam: un om atît de mare ştie oare ce-i de făcut cu toată debandada asta? De unde aţi ştiut? Nu ştiam, dar am fost profund convins că trebuie să reuşim, că e realizabil... Ce? Ca Polonia să devină alta. Suverană? La început nu era deloc sigur că în alte ţări, mai ales în Uniunea Sovietică, vor avea loc asemenea schimbări. Hotărîndu-mă să devin premier, a trebuit să ţin cont de faptul că Polonia va fi încă un timp singură. Dar am crezut că de data aceasta nu se mai poate sfîrşi ca în 1981. Cum vedeaţi evoluţia Poloniei? Să meargă prudent, dar cu hotărîre, în direcţia suveranităţii şi a democraţiei, precum şi a reformelor economice. Apogeul viselor mele în septembrie 1989 era statutul Finlandei, adică sovieticii să înceteze să se mai amestece în treburile noastre interne. În 1981, o asemenea gîndire ar fi reprezentat un extremism. Iar în 1989 doar un vis prudent. Dacă nu s-ar fi produs schimbările din alte ţări, st