Notam, joia trecută, că adevărata dezvoltare implică bani pentru investiţii şi idei inteligente, care să pună stabilimentele economice în poziţii avantajoase faţă de presiunile competitive ale pieţelor. E deci cazul să ne întoarcem la tabla de şah în care rolul reginei îl juca acumularea? De ce nu? Singura condiţie ar fi să deprindem o nouă concepţie de joc şi să avem o altă miză. Revin acum cu detalii.
Vremurile sunt complicate
Plecasem de la un adevăr enervant pentru noi: acela că în topul creşterii economice pe locuitor, în Uniunea Europeană, suntem cei din urmă. Noi ocupăm locul 26, între cele 27 de ţări ale Uniunii Europene. Iar Bulgaria ocupă ultimul loc. Dacă societatea românească ar înţelege importanţa lucrului bine făcut şi ar fundamenta în sfârşit un lanţ de avantaje competitive, fiindcă atâtea câte avem nu ne ajung, am putea scăpa de acest nefericit loc 26. Normal ar fi să nu mai răbdăm să ţinem în braţe lanterna roşie.
Una dintre cauze fiind uşurinţa cu care societatea noastră a ignorat, la toate nivelurile, potenţialul de înaintare şi s-a lăsat prinsă în iluzii şi ademenită de cântecele sirenelor populiste.
Vremurile sunt însă complicate. În Europa turbulenţele se ţin lanţ, iar ţara noastră nu e ocolită. După nouă ani de avânt economic susţinut, din 2000 până în 2008, n-am reuşit să scăpăm de poziţia cu numărul 26. Şi tot pe locul 26 suntem după cinci ani de criză. Ce ne-a ţinut, ce ne ţine în loc?Economia ţării n-a devenit competitivă.
Una dintre cauze fiind uşurinţa cu care societatea noastră a ignorat, la toate nivelurile, potenţialul de înaintare şi s-a lăsat prinsă în iluzii şi ademenită de cântecele sirenelor populiste. Iar acum, în dezbateri publice – chiar şi în multe dintre cercurile specialiştilor – e prea puţin analizat adevărul că actuala criză ne impune, de aproape cinci ani, o schimbare de paradigmă economică.
