In primavara lui 1989, Universitatea Craiova a jucat la Bucuresti contra Rapidului. Giulestenii erau cu un picior si jumatate in Divizia B. Craiova mai spera la cupele europene. Era o echipa superba. Sub biciusca lui Sorin Cirtu jucau Fane Crisan, Emil Sandoi, Olaru si Adrian Popescu, Badea si Fane Stoica, Manaila si Neagoe. Plus, bineinteles, Gica Popescu, simbolul de atunci, dusmanul de azi al Craiovei fotbalistice. Universitatea a invins, cu 1-0. Gol Eugen Neagoe, motiv pentru galeria, tot superba, a acelor ani sa scandeze celebrul refren „Neagoe, Neagoe a bagat Rapidu'-n B!“. Iti mai aduci aminte, Barza? Barza, adica Marius Zavoianu, nu mai e azi la galerie. Ca si multi altii... S-a retras in afaceri simtind parca deruta care avea sa urmeze... Duminica trecuta, la Târgu Jiu a venit Rapidul. Un Rapid semet, cu capul si nasul pe sus, invaluit in banii si neregulile lui Copos, in puterea si jocurile trioului Mircea - Razvan - Dinu Vama... Dadea piept cu Pandurii, o echipa incropita cu doar doua sau trei zile inainte. Pe banca gorjenilor, Neagoe, cosmarul din '89. Sus, la „oficiala“, Marin Condescu, un lider sindical care a avut cândva curajul sa-i spuna „nu“ lui Miron Cozma, pe vremea când „Luceafarul Huilei“ avea puterea politica de la Bucuresti la bracinari, pe post de breloc. Microbistul oltean astepta minuni de la Craiova de azi. Minunea a venit insa de la vreo 100 de kilometri mai departe de Craiova. Il asteptam pe Baird si l-am admirat pe Vintilescu. S-a vorbit de Dananae, dar l-am vazut pe Zoicas. Ne-am uitat dupa Dina si l-am zarit pe Vranjkovic. In sfârsit, am sperat in Stinga, dar l-am aplaudat pe Neagoe. „Geana“ si-a prins iarasi la rever floarea de nas al Rapidului si a trimis in teren o echipa care, in aceeasi caldura care a blegit Craiova contra Vasluiului, a fost la un pas de o victorie mare. Oricum, acest 1-1 tot cam ca o victorie s-ar putea traduce.