Big Ben, cum ii spune toata lumea ceasului turnului Parlamentului de la Londra, implineste un secol si jumatate de existenta. Glasul clopotelor sale este binecunoscut pretutindeni, pentru ca serviciile externe ale BBC l-au folosit inca de la inceputurile acestui post de radio atat ca semnatura, cat si pentru a da ora exacta. Big Ben este precis „la secunda”, cu toate ca mecanismul sau este clasic. In epoca ceasurilor atomice, aceasta precizie este asigurata cu ajutorul unor monezi (ce-i drept, din acelea vechi, mai grele) care sunt atarnate de pendulul ceasului sau luate de acolo. Limba care arata minutele are o lungime de 4,2 metri. Mecanismul propriu-zis cantareste 5 tone si trebuie „intors” de trei ori pe saptamana. Big Ben da ora exacta la fiecare 60 de minute, cu dangatele sale ultracunoscute, dar exista si alte clopote, care indica sfertul de ora, cu note despre care se spune ca au la baza Mesia, de Handel. Big Ben a amutit de foarte putine ori – spre consternarea londonezilor. In 1916, clopotele ceasului au fost oprite, pentru ca autoritatile se temeau ca i-ar putea ajuta pe pilotii zeppelinelor germane din Primul Razboi Mondial sa gaseasca mai usor drumul spre Parlament. BBC-ul transmite sunetul clopotelor acestui ceas cu incepere din anul 1924, si a facut-o intotdeauna „in direct”, cu ajutorul unui microfon instalat pe acoperisul cladirii Parlamentului. In timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, cand Londra era atacata de cu rachete de Hitler, in fiecare seara, cand Big Ben batea ora 9, toti britanicii pastrau un moment de tacere, „minutul Big Ben” – un semn ca britanicii infrunta curajosi bombardamentele. In nnoaptea de 10 mai 1941, cladirea Parlamentului a fost avariata de un raid aerian german. Fata sudica a ceasului a fost zguduita, piatra s-a crapat, dar Big Ben nu s-a oprit nici macar timp de o secunda. Inceputurile au fost insa dificile. Mai intai,