•Profesorii s-au luptat pentru a obtine 4% din PIB pentru invatamant •Si nu au primit aproape nimic...

Anul 1999 a fost unul plin de amenintari cu greve si, de asemenea, anul celui mai amplu protest sindical din istoria invatamantului. Inca de pe 6 ianuarie 1999, sindicatele din invatamant au anuntat ca intentioneaza sa reia protestele suspendate in noiembrie 1998. Motivul: bugetul insuficient propus de Ministerul de Finante (MF) pentru invatamant - 2,5% din PIB, in loc de 4% cat prevede legea. Pe 8 ianuarie, sindicatele anuntau ca bugetul acordat de MF invatamantului acopera fondul de salarii doar pana in august. In acelasi timp, MF anunta ca nu sunt fonduri pentru: al treisprezecelea salariu, lichidarea pe decembrie si avansul pe ianuarie. Pe 14 ianuarie, sindicatele din invatamant au hotarat sa inceapa greva de avertisment in scoli la data de 22 ianuarie, doar cu doua zile inainte de terminarea perioadei de evaluare, elevii riscand sa ramana cu situatia scolara neincheiata. Profesorii se tin de cuvant si pe 22 ianuarie intra in greva. In Iasi, 70% din unitatile scolare intra in greva de avertisment. Aceasta va fi suspendata de centralele sindicale din cauza mineriadei. Profesorii stau linistiti pana in martie. Asteapta bugetul pentru invatamant cu speranta ca MF va acorda macar 4% din PIB. Dar in martie, dupa ce se conving ca MF aproba doar un buget de 2,5% din PIB, sindicatele din invatamant strang randurile. Organizate, acestea stabilesc de comun acord sa faca o greva de avertisment pe 19 aprilie, iar pe 24 aprilie sa inceapa greva generala. Pe 23 martie apare pentru prima data ideea de a bloca anul scolar. Asta ar fi insemnat ca greva generala programata in aprilie sa inceapa la sfarsitul lunii mai. Din martie si pana la sfarsitul lunii mai s-au inregistrat multe amenintari cu greva. Sindicatele au mai multe runde de negocieri cu guvernul da