În pofida crizei economice, nu doar baltice ci general europene, Estonia reuşeşte să intre, anul viitor, în zona euro. Spre deosebire de momentele NATO şi UE, Letonia şi Lituania nu mai cunosc şi acest succes naţional. Fragment din dezbaterea „Restartul statului", publicată în noua ediţie FP România (iulie/ august) - din 12 iulie la toate chioşcurile. Detalii ilustrate: Coperta, Sumarul şi Nota editorilor români (Locul României în Indexul statelor eşuate). Vezi şi articolul Poţi avea succes ca stat? Po'ţi!, de Alina Mungiu-Pippidi.

Chiar şi aflată în criză, zona euro merită eforturile aderării. Estonienii le-au făcut la pachet cu drasticele măsuri de austeritate impuse de criza economică, dramatic resimţită la Marea Baltică încă de la începutul anului trecut. Anul acesta, Estonia a fost acceptată în selectul club al Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare. Anul viitor va deveni al 17-lea membru al zonei euro. La Talinn asta înseamnă că mica economie a ţării ar putea redeveni atrăgătoare pentru investitorii străini. (Iar pentru ceilalţi 16 este dovada că rigorile euro pot fi îndeplinite. Paradoxal, evaluarea Estoniei a fost făcută de state care au încălcat grosier criteriile de aderare.) Printre alte politici radical liberale, Estonia a fost unul dintre primele state europene care au instituit cota unică (în prezent de 22%). Deceniul creşterilor de două cifre s-a încheiat însă brusc, cu prăbuşirea economică de 14% din 2009. Ca urmare, salariile au scăzut şi şomajul a crescut cu tot atât. Acum ajutorul de şomaj devine infim după numai un an, noroc că mulţi au avut economii. Dar situaţia economică îşi revine treptat, ca încă o răsplată adusă culturii naţionale a consensului asupra deciziilor strategice. Nimeni nu acuză guvernul, poate şi graţie transparentului sistem electronic de gestiune publică - din trei clicuri poţi termina cu declaraţia de imp