Apă ce cade necontenit din cer, vânt şi 24 de grade Celsius. Aşa arată iarna în cătunul brazilian al Laurei şi al lui Florian, E vreme de blugi, mâneci lungi şi şosete! Cel puţin asta simt acum la temperaturi de primăvară târzie. Am devenit braziliancă!
Plouă, plouă, plouă. Torenţial. Vertical. Orizontal. Plouă cu tunete şi trăsnete care zguduie patul şi luminează cerul precum stroboscoapele la festivalurile house. „Iar e discotecă în seara asta", zice Florian când vede spectacolul de lumini de pe cer. Ceea ce înseamnă că-i punem pantaloni lui Sasha pentru noapte şi noi ne aducem păturica aproape, în pat.
Surpriză: natura e tot mai verde
E toamnă-iarnă în Bahia. Iar toamna-iarna în Bahia plouă. Zile în şir, fără oprire, până totul devine umed, umed: hainele, aşternuturile, plasele de ţânţari, scaunele şi masa, făina din borcan şi sarea, pielea de pe noi şi biscuiţii săraţi din pungă. Soarele e doar o amintire, însă nici măcar cu atâta ploaie peisajul nu reuşeşte să pară bacovian: natura e verde. Natura îşi scutură frunzele, dansează şi face dragoste cu picăturile de ploaie, îşi umflă verdele în pene şi-şi leagănă crengile în vânt, cu graţie. E fericită. Natura iubeşte apa. Şi creşte, creşte văzând cu ochii, peste tot în jurul nostru, creşte în fiecare zi mai luxuriantă şi mai plină de culori.
Eu n-am fost la Ocean în zilele astea nesfârşite de ploaie. Mi-a fost de ajuns să-l aud mugind şi izbind coasta cu furie, de la mai bine de 400 de metri distanţă. Şi să pun imaginea asta sonoră cap la cap cu imaginea de altă dată a Oceanului sub ploaie... Şi să ştiu câtă forţă, sălbăticie şi natură pură dezlănţuită e acolo. Florian şi Didier însă... Ei bine, ei au fost sa facă bodyboarding.
Ploaia e primul lucru pe care-l vezi de pe terasă
Pe vremea asta nebună. Şi au intrat în apă în dreptul Piracangăi, încercând să treacă în spatele
