Creştin ortodocşii o prăznuiesc la 28 iulie pe Cuvioasa Irina, stareţa mănăstirii Hrisovalant. A trăit în Capadocia, în sânul unei familii înstărite şi de neam ales. După moartea împăratului iconoclast Teofil (842), soţia acestuia, dreptcredincioasa Teodora, a căutat în împărăţie o soţie potrivită pentru fiul său, împăratul Mihail al III-lea. Cuvioasa a fost remarcată de trimişii Curţii pentru frumuseţea sa şi pentru nobleţea deprinderilor şi trimisă la Constantinopol împreună cu sora sa, care s-a căsătorit mai târziu cu împăratul Bardas, fratele Teodorei. În trecere pe lângă Muntele Olimp din Bitinia, a cerut să fie dusă la Sfântul Ioanichie cel Mare. "(...) Cuviosul i-a văzut de departe şi, ca un mai înaintevăzător ce era, a cunoscut sporirea fecioarei ce urma să fie şi i-a zis ei: «Bine ai venit, Irina, roaba lui Dumnezeu! Du-te în cetatea împărătească, bucurându-te, că locaşul Hrisovalantului are trebuinţă de tine, să păstoreşti fecioarele ce se află într-însul». Acestea auzindu-le, fecioara s-a minunat de mai înainte-vederea bărbatului, că i-a cunoscut numele ei şi starea ce avea să fie”, aflăm din volumul Vieţile sfinţilor. Cuvintele Sfântului Ioanichie cel Mare s-au împlinit nu după multă vreme, fiindcă Providenţa a împieditat căsătoria Cuvioasei Irina cu împăratul. Cu inima uşurată şi plină de bucurie, aceasta şi-a împărţit averea şi s-a retras la mănăstirea Hrisovalant, ctitorită de patriciul Nicetas (Nicolae), departe de pieţele publice şi de locurile zgomotoase. Tunsă la monahism, prereafericita şi-a tăiat, odată cu podoaba părului, orice fel de legătură cu lumea, dăruindu-se lucrării ascezei, ştiind că astfel omul interior se reînnoieste şi se apropie de Dumnezeu. "Înveşmântată cu o singură tunică, pe care o schimba o dată pe an, hrănindu-se doar cu pâine şi apă, se supunea de bunăvoie, cu bucurie, la tot ce i se oferea, fără să se împotrivească sau să câ