Lacomia este al treilea pacat capital si, dupa parerea mea, in lacomie sta explicatia principala a crizei fara precedent cu care se confrunta piata financiara mondiala.
Ca si marea criza din 1929 - 1933, aceasta s-a declansat in Statele Unite si a cuprins intreaga lume. Spre deosebire de aceasta insa, criza actuala pare sa poata fi oprita inainte de a lovi in mod dramatic economia reala.
Cred ca radacinile crizei de acum stau in castigurile ametitoare generate de piata financiara incepand din ultimul deceniu al secolului trecut. Atunci, explicatia castigurilor a stat in parte in sporul masiv de productivitate a muncii adus de tehnologia informatiilor. Nu e vorba, euforia pe care tehnologia informatiilor a adus-o cu sine a atras si rasunatoare prabusiri pe bursa, cum a fost cazul dotcomurilor. Pe ansamblu, insa, rezultatele economice au fost spectaculoase, sustinand cu performante reale castigurile de pe bursa. Cu timpul, totusi, castigurile de productivitate au inregistrat o inerenta domolire, pentru care nimeni din piata nu era pregatit. Investitorii solicitau administratorilor mentinerea daca nu chiar cresterea randamentelor investitiilor, administratorii, la randul lor, doreau sa-si mentina bonusurile ametitoare cu care erau obisnuiti, iar publicul larg era incantat de usurinta cu care obtinea credite ieftine, generand un standard de consum neacoperit de veniturile la care putea spera.
In acest mediu, in care cumpatarea era un cuvant ce iesise din dictionar, a fost gasit mijlocul care sa prelungeasca iluzia performantei. El s-a numit instrumente financiare derivative. Fara indoiala ca nu instrumentele in sine au reprezentat cauza fenomenului, asa cum Alfred Nobel nu poate fi acuzat pentru grozaviile razboaielor mondiale. Ca si in cazul dinamitei insa, instrumentele financiare derivative au fost vehiculul care a ajuns in foarte scurt timp sa adu
