O femeie care isi vizita copilul in leagan sustine ca baietelul a fost dat in plasament unei familii, fara acordul ei Iudith Deme are 29 de ani si locuieste prin mila primariei intr-o camaruta din Complexul Zootehnic Panciu. O casa a ei n-a avut-o niciodata. A crescut, ca vai de lume, intr-o casa de copii din tara. Dupa ce a implinit virsta majoratului a trebuit sa plece-n lumea larga, ca atiti multi altii aflati in aceeasi situatie. Fara bani, fara locuinta, fara rude sau prieteni si, in plus, suferind de o afectiune mentala, femeia a trait cind cu unul, cind cu altul. Asa incit habar n-are care sint tatii Danielei (sase ani) si Ninei (patru ani), care "au fost date de crescut. Le-am dat acum doi ani ca n-aveam cum sa le tin. Am 200 de mii pensie de handicapat si spun drept ca cersesc. Ce sa fac?", spune Iudith. In privinta copilelor, femeia este linistita pentru ca stie unde sint. Disperarea ii este pricinuita, insa, de faptul ca nu-si poate vedea baietelul, ultimul ei nascut, pe care in noiembrie a.c. l-a dus tot la leagan. Cine are dreptate? Imbracata ca vai de lume, murdara si nepieptanata de zile intregi, Iudith a dat buzna in redactia cotidianului nostru, spunind ca se teme pentru viata baiatului ei. "L-am dat la leagan, ca nu am avut incotro. Dar ma duceam mereu sa-l vad, ca-mi este tare drag si cind o sa am ceva bani vreau sa-l iau acasa. Dar cind am ajuns la leagan mi-au zis ca baiatul meu nu mai este acolo, Ca l-au dat la o familie. Dar de ce l-au dat fara sa ma intrebe si pe mine? Nu sint eu mama lui? Eu vreau sa-mi vad copilul, sa stiu daca-i sanatos si sa ma conving ca nu i-a facut nimeni nimic", spune revoltata, femeia. Innebunita ca nu si-a putut stringe baietelul in brate, Iudith a batut la toate portile. Ea povesteste ca s-a dus la Serviciul Social sa afle ceva despre fiul sau, "dar nimeni n-a vrut sa-mi spuna nimic. Au chemat si politia", spune Iud