În ultimele decenii, întrucat SUA au devenit simbolul si principalul reprezentant al capitalismului global, antisemitismul, anticapitalismul si antiamericanismul s-au raliat într-un mit politic eclectic, dar extrem de puternic.
Iosif Stalin, care a murit cu cincizeci de ani în urma la Moscova, a fost autorul celei mai rezonante formulari a acestui mit. Este una dintre mostenirile lasate de el timpurilor noastre.
Cu cateva luni înainte de moartea sa, la cel de-al nouasprezecelea Congres al Partidului Comunist din Uniunea Sovietica, în octombrie 1952, Stalin a tinut ultimul sau discurs important, proclamand necesitatea ca fortele progresive ale omenirii sa stranga randurile si sa sprijine lupta blocului sovietic pentru pace.
El a stigmatizat SUA si pe pretinsii sai lachei, democratiile vest-europene, ca fiind negustori a caror marfa era razboiul însusi. O luna mai tarziu, la Praga, pe 27 noiembrie, în ceea ce istoria avea sa numeasca Procesul Slanski, paisprezece acuzati - toti comunisti si aproape toti, cu exceptia a trei persoane, evrei - au fost gasiti vinovati de trotkism, titoism, sionism si spionaj pentru Occident. Cateva zile mai tarziu, unsprezece au fost spanzurati, inclusiv Rudolf Slanski, fost secretar general al Partidului Comunist Cehoslovac, si varful de lance al propagandei prostaliniste Andre Simone (Otto Katz).
Procesul si executiile au fost strans legate de intensificarea fixatiilor antisemite ale lui Stalin dupa crearea statului Israel si cresterea rolului Statelor Unite ca fiind cel mai important oponent al expansionismului sovietic.
Mai trebuie amintite alte cateva exemple, pentru a sublinia componenta profund rasista si antisemita a stalinismului: în ianuarie 1948, agenti ai politiei secrete din Minsk l-au ucis pe celebrul actor Solomon Michaels. În acelasi an, Stalin a dezlantuit campania împotriva cosmopo
